Jurnal de Bord – 21-28 Mai 2016 – Roxy

Ambarcatiunea – “Silver II” – Bavaria 46

Spring Break N`Sporades 2016

Skipper: Mișu (praduitorul șef)

Coskipper: Costin (Chef de cuisine)

Crew.ul de praduitori: Ioana, Alex, Ogi, Alina, Bogdan, Roxana

 

Ziua 1 – vineri 20 mai Bucuresti – Volos

Aventura noastra a inceput in parcarea Dechatlon Pallady, unde am ajuns impreuna cu Bogdan in jurul orei 18.30. Alina si Ogi ajunsesera deja iar pe Costin (party.all.nigh.long-erul nostru) il asteptam sa apara. Avusese o noapte foarte “grea” si pornirea era dificila. Lui Mișu, pe care tot noi il asteptam in parcare, i-am dat cateva senzatii tari, spunandu-i ca am incurcat locatia intalnirii. Ioana a ajuns in acelasi timp cu capitanul nostru si intr-un final eram in formatie completa.

Am inceput sa cunoastem cativa oameni din restul echipajelor, printre care Rozzo, imbracat corespunzator in bermude si crocsi si Mircea care vorbea intr-una despre faimosul Gyros de Volos. Urma sa navigam in formatie de 10 ambarcatiuni, in total eram aproximativ 90 de marinari, iar pe unii dintre ei urma sa-i intalnim in Volos.

Dupa multa fastaceala, mers la baie, la Decathlon, la Carrefour, si o poza de grup in fata autocarului pe care Eu, Bogdan, Mișu si Ioana am ratat-o cu brio, in jurul orei 20.00 (pe care am tot pariat cu Mircea pe un Gyros) am pornit la drum.

Calatoria a durat aproximativ 16 ore, timp in care am ras, am dormit, am ras si am dormit in acelasi timp pana cand intr-un final, marea care sclipea timida din stanga drumului ne-a lasat fara cuvinte. Grecia parea ca nu ne vrea, asa ca ne primea cu o ploaie torentiala de ne facea sa ne intrebam daca nu cumva am gresit destinatia.

Ziua 2 – sambata 21 mai Volos and back to Volos

In jurul orei 11.30 ajungeam victoriosi in Volos, invinsesem ploaia si chiar daca deasupra noastra se mai fluturau ceva nori, eram optimisti. Ca sa grabim putin lucrurile ne-am impartit in doua tabere. Ioana, Alina si Costin au ramas impreuna cu Mișu la barca pentru check.in iar eu, Bogdan si Ogi am pornit spre supermarket inarmati cu LISTA de cumparaturi, atent selectionata de Chef Costin. Dupa ce am colindat aproape o ora prin Volos intreband in stanga si in dreapta (ne cam dureau mainile de cata engleza am vorbit cu oamenii de pe strada), in cautarea EuroSparMarket, am reusit sa incarcam doua cosuri pline mot de cumparaturi, insa de la un alt supermarket, tot grecesc.

Intorsi in port, am facut cunostinta cu Silver II, un velier Bavaria 46, care urma sa fie casa noastra pentru urmatoarea saptamana. Cumparaturile au fost imbarcate, sortate si impachetate, cabinele impartite and we were ready to go.

Ultimul care a ajuns pe Silver II a fost Alex, care venise cu avionul tocmai din Bruxelles, pentru aventura noastra.

Vremea nu parea foarte prietenoasa, dar noi eram pregatiti sa navigam. Motto-ul nostru “The boat is safe in the harbor, but that’s not what boats are made for”, asa ca dupa un scurt instructaj facut de Misu, desfaceam paramele, pregateam fenderele si porneam in larg. Multe dintre barcile noastre pornisera deja la drum. Nu am reusit sa iesim bine din marina, ca toti norii din Volos s-au concentrat asupra golfului si a inceput sa ploua torential. Cu toate astea nu ne opream, urma sa ajungem in Trikeri si sa reintregim flota.

Ploaia se intetea din ce in ce mai tare, iar marea isi unduia cele mai apetisante valuri pe sub barca noastra si ne inclina dintr-o parte in alta asa cum avea ea chef. Stateam toti in cockpitul barcii cu indicatia de a ne tine bine, cu Mișu la timona, si baietii gata sa ajute.

Vantul se intetea si el, iar valurile erau din ce in ce mai mari si mai agitate. In departare, fix in directia de mers, din loc in loc apareau fulgere. Cerul si marea se contopisera in aceeasi culoare, un gri-cenusiu inchis, si dupa o ora si jumatate de navigat in conditiile astea era clar, aveam de a face cu o furtuna in toata puterea cuvantului. De la toata agitatia dinghy, barcuta legata pe puntea lui Silver II s-a dezlegat de partea din fata si flutura zgomotos sub puterea vantului, facand si mai dificila vizibilitatea. Fara sa stea pe ganduri, Costin si Misu au sarit pe punte si chiar daca ploaia le-a ajuns pana la oase, au reusit sa lege la loc barcuta si am putut naviga in continuare. Ogi, Bogdan si Alex desfaceau si innodau tot felul de franghiute, ale caror nume aveam sa le aflam mult mai tarziu si raspundeau rapid la toate cerintele capitanului. In cateva minute erau toti uzi leoarca, iar noi fetele stateam in cockpit si incercam sa ajutam cum putem, (in principiu incercam din rasputeri sa nu ne fie rau de mare)

Desi navigam pe furtuna, situatia era sub control si capitanul notru, era foarte sigur pe ce se petrece, chiar daca se mai ratoia la noi din cand in cand. Prin statie insa, primeam semnale de la celelalte barci care pornisera spre Trikeri cum ca in larg furtuna este si mai puternica.

In conditiile de fata urma sa navigam pentru cateva ore, barca urma sa se incline destul de mult, si sa ne dea cam multe senzatii tari pentru o prima experienta si pentru ca multi dintre noi eram prima data pe barca, Misu a decis sa ne intoarcem in port si sa ramanem peste noapte. Motto-ul nostru devenea astfel “No matter what, safety first”. Pe drumul de intoarcere ne-am intalnit cu un alt velier din flota noastra si cu Horica, al carui catamaran avea defectiuni la unul din motoare, ambii decisesera sa revina in port. Seara am petrecut-o in cockpitul barcii, infrigurati si usor obositi dupa o asa experienta, care se pare ca ne-a apropiat destul de mult, inca din prima zi. Infofoliti in sacii de dormit si incalziti de un Cuba Libre special preparat de Bogdan, stateam cu totii in jurul masutei din cockpit si priveam cum luminile colorate de la tavernele din port straluceau in siroaiele mari de ploaie care se formau pe alei. Ploaia lovea cu putere bimini-ul (copertina barcii) iar noi povesteam intr-una despre prima noastra zi de sailing, despre cum supravietuisem furtunii, despre cum baietii nostri se descasera atat de grozav, despre cat de mandrii eram sa fim parte din crew-ul nostru de praduitori, cat de mult ne placea Silver II si ce frumos era Volos-ul noaptea, chiar daca ploua torential.

Misu ne spunea cat de mandru este de noi, ca ne-am descurcat excelent si ca facem o echipa grozava. Nu cred ca stie, dar noi am fost si mai mandrii de el, pentru ca prima noastra zi pe mare, prima experienta de genul acesta se dovedea a fi si prima lui zi ca Skipper full time cu un crew si se descurca excelent. Am adormit in micuta cabina cu zambetul pe buze si eram gata de o noua aventura a doua zi. Peste cateva ore, spre dimineata, o parama scartaia iar valurile loveau usor barca si se auzea chiar sub perna mea. Am adormit linistita la loc, era prima noapte pe mare.

Ziua 3 duminica 22 mai Volos – Glossa

Ziua a inceput optimist cu un mic dejun “corect” la o taverna din port, asteptand sa se repare defectiunea de la motorul lui Horica pentru a putea naviga impreuna spre urmatorul port. Dupa toata experienta din ziua precedenta ne simteam destul de siguri pe noi si oricat de agitata avea sa fie marea, nimic nu ne mai speria. Furtuna se domolise peste noapte si am plecat din port cu doar cativa nori pe cer, cu vant direct din pupa si cu o tona de entuziasm. Pe drum ne-am intalnit cu celelalte barci care petrecusera noaptea in Trikeri, am primit lectii de sailing, am stat la timona pe rand, am invatat sa interpretam directia vantului, am intins velele si am navigat condusi doar de puterea vantului. Cu totii deveneam cand “praduitori” cand “pelicani”, in functie de skillurile noastre si de cum “haleam” bazaiala continua de la bord initiata in mare parte de capitanul nostru. Inaintam cu viteza, apa devenea din ce in ce mai albastra iar valurile, pe care Silver II aluneca in sus si in jos ca intr-un carusel, aproape la fel de mari ca zambetele noastre. De pe puntea barcii se simtea cel mai bine dansul barcii cu valurile, asa ca mare parte din timp l-am petrecut langa Dinghy, aproape de prova. Pe drum Costin ne-a pregatit niste gustari care ar fi facut gelos orice restaurant de 5 stele. Desi valurile bandau barca in toate directiile si nici in cockpit nu parea a fi prea confortabil, el a gatit in bucataria barcii care dansa cu tot cu aragazul din dotare. In tot timpul asta, Alex ne mai facea cate o poza, Bogdan cate un cocktail si Misu ne facea ori sa radem ori sa fim seriosi, pentru ca la el pe barca se face treaba, nu glumim!!! Uneori ne biciuia cu paramele ude, ca sa nu uitam cine este capitan pe barca. Ogi, era mereu prezent in fiecare coltisor de pe barca si super atent la comenzile capitanului iar in pauze stranuta atat de puternic ca mai prindeam cateva noduri pe ora direct din pupa. Noi fetele asteptam sa apara soarele si sa prindem ceva bronz de pe mare.

Dupa 8 ore de navigat, am ajuns victoriosi in Glossa pe insula Skopelos. Langa ponton ne astepta Baloo care ne-a ajutat sa ne legam de barca lui. Nivelul de foame si de oboseala era destul de mare asa ca am fost de acord in unanimitate sa luam cina la taverna Agnanti cat mai repede. Dupa 45 de minute de urcat, pe stradute inguste, printre casute cu pisici la poarta, leandri, cactusi, palmieri si multe, multe scari, am ajuns in sfarsit la taverna. Privelistea din varful colinei a meritat insa orice efort si toate vaicarelile noastre de pe drum n-au mai contat in fata unui apus de soare minunat. Desi eram pregatiti sa comandam, Misu si Costin au fost nevoiti sa revina in port pentru a se asigura ca barca este in siguranta si sa o mute intr-o alta locatie, iar noi ceilalti am ramas destul de tristi si cu gasca incompleta, fara mancaciosii nostri, acompaniati insa de sword fish, somon la gratar si salata greceasca. Inapoi spre port, drumul a fost mult mai usor pentru ca eram deja pregatiti de party. In port ne asteptau toate cele 10 barci, in formatie completa, ancorate la pontonul plutitor. In cockpitul fiecarei barci stralucea o lumina, suficient de puternica pentru a pune in evidenta multitudinea de licori din pahare. Rozzo se plimba dintr-o barca in alta cu sloganul “vin fiert…dar plec linistit” si ne invita insistent pe barca lui. Pontonul plutitor impunea o miscare lenta tuturor barcilor, muzica rasuna din toate partile si pe fiecare barca se dadea o mini petrecere. O parte din seara am petrecut-o pe barca lui Rozzo si Luci, dar din pacate pentru generatia mai tanara (anii `90) de pe Silver II party.ul nu a durat prea mult.

Seniorii nostri insa, Bogdan, Costin si Alex au incheiat onorabil seara, aproape de rasaritul soarelui cu un concurs de “cine tinteste mai departe?” de pe prova barcii. :))

Ziua 4 Luni 23 mai Glossa – Agnontas

Ziua a inceput cu un mic dejun la fel de “corect” la o taverna din zona. Dupa ce ne-am imprietenit cu toate pisicile din port (mai ales Bogdan, putine au scapat nemangaiate) imbarcati la bordul lui Silver II am pornit spre golfuletul Loutraki. Era prima zi in care soarele stralucea cu toata puterea iar marea era in sfarsit linistita. Pe scurt vreme foarte buna.

Am intins velele si in maxim o ora eram in golfulet, unde celelalte barci ancorasera in linie, legate una de celalta. L-am legat pe Silver II intre alte doua barci, tot in linie, l-am scos pe dinghy la apa si cu putin curaj dat de cocktailurile lui Bogdan, cativa dintre noi ne-am incumetat sa sarim in apa care era mai rece decat “tâța unei vrajitoare”. Costin, Ogi si Alex au cercetat golfuletul la bordul dinghy.ului in timp ce Misu si Ioana calareau serios un colac in jurul barcilor. Alina ne privea linistita de pe punte, incercand sa fure tot soarele de pe cer. Momentul culminant al zilei a fost ceremonia de casatorie a lui Wulkie si a Irinei, oficiata de skipperul Horica la bordul catamaranului, la care a participat tot echipajul FunSailing, imbracati cu tricourile portocalii de anul acesta. Sampania a fost buna, mirii fericiti si doar drona care imortaliza momentul de deasupra golfuletului, reusea sa fie ceva mai agitata decat noi. Spre sfarsitul zilei, am spart gasca si toate barcile au pornit spre Agnontas. Pe drum ne-am intalnit cu echipajul lui Dani, care incerca din rasputeri sa-si apropie barca de Silver II si sa ne praduiasca, fara sa stie ca noi suntem de fapt praduitorii sefi si ca nu au nicio sansa. Ca sa simtim din plin experienta de marinar, Misu ne-a dat sarcina sa spalam puntea, pe care am executat-o impreuna cu Alex si Bogdan, inarmati cu o matura si o galeata rosie. Pana in Agnontas am navigat fara motor, cu velele frumos intinse. Ioana, care era la a doua experienta pe mare, ne spunea ca din tura de sailing adora cel mai mult senzatia de libertate pe care o ai cand esti doar tu, barca, valurile si vantul. Si ce mult s-a potrivit descrierea ei cu ceea ce simteam noi.

Soarele, care se indrepta incet, incet spre orizont, ne gasea pe toti 7 agatati de partea pe care se banda barca, cu picioarele atarnate spre valuri si pe Misu undeva mai spre prova, fotografiindu-si echipajul de praduitori. In Agnontas am ajuns cand soarele se spargea in bucatele in valurile marii si imprastia pe cer cele mai spectaculoase tonuri de portocaliu. Toata plimbarea noastra pe vele ne-a facut sa ajungem ultimii, asa ca tot ultimii am acostat si am ajuns la taverna din port. Dar a meritat!!! Seara din Agnontas s-a terminat pe ponton cu un Bacardi Party la care atmosfera a fost intretinuta de Dj Perju si Dj Luciano si de la care normal ca nelipsit a fost Costin, incercand sa substituie dorul nestins de CTRL. O parte din noi ne-am retras glorios in livingul lui Silver II si am continuat partyul, unii cu ceai, altii cu ceai de hamei. Petrecerea a continuat dupa rasaritul soarelui unde SuperMan MișuL (si peruca lui), SpiderMan Rozzo (si crocsii lui) si Minionul Horica au intretinut atmosfera pe ponton.

Ziua 5 Marti 24 mai AGNONDAS – STENI VALA

Despre ziua asta se vorbea inca din autocar. Trebuia doar sa rostesti cele doua cuvinte (Steni Vala), ca pe fata celor care avusesera deja experienta Sping Break N`Sporades in anii trecuti, se contura un zambet laaaarg si o multime de reflexe freudiene. In Agnontas micul dejun l-am luat la o taverna chiar in buza marii, si dupa ceva timp de navigat la pas, am ajuns intr-un frumos golfulet cu “doua capre si 3 pescari”, dupa spusele Ioanei. Am repetat figura cu ancorarea barcilor in linie, undeva aproape de plaja si cu dinghy am explorat golfuletul. Costin a inceput sa ne explice meniul zilei care urma sa contina paste cu anchovies, capere si busuioc, dar care in final, dintr-o intamplare, s-a transformat intr-o delicioasa salata de rosii cu branza feta, ceva fin a la Chef Costin. Sa fie asta ziua in care, din cauza ochelarilor mei de soare am devenit “Harry Potter” sau “Harry Pocker”? Sincer nu mai stiu, dar stiu ca am ras mult, am navigat si am facut plaja pe puntea barcii. Pentru cateva mile am fost la timona, cu ochii tinta la reperul care parea sa fie insula Alonissos. Pentru ca Ogi a legat cam aiurea dinghy.ul la plecarea din golfulet si eram foarte aproape sa-l pierdem (pe Dinghy, normal), Mișu a decis sa nu-l mai batem cu paramele ude ca de obicei si ca pedeapsa lui urma sa fie “Ogi in dinghy tras de Silver II”. Credeam ca o sa se chinuie putin, dar s-a cam distrat acolo, praduitorul!

O parte din timp, am navigat in paralel cu barca lui Rozzo si Luci, de unde faceam schimb de cadre cu Viviana si Ioana (Ioana lor). In Steni Vala am ajuns spre seara iar ancorarea in port, unde apa avea adancime destul de mica, ne-a cam dat emotii. Am facut cateva selfieuri cu Silver II Crew si ne-am indreptat spre celebra taverna a lui Vanghelis, despre care se vorbea intr-una de cateva zile. Cina delicioasa, cu “de toate” am praduit-o pana la ultima costita de miel si am lins toate farfuriile cu salata de vinete. Seara am incheiat-o cu un alt party, de data asta pool party, la un hotel din zona, unde s-a strans aproape tot echipajul de pe cele 10 barci. Felul principal al petrecerii era “supița” servita dintr-o galetusa cu multe paie colorate si care continea tot ce era mai etilic, mai aromat si mai fructat prin zona. “Supița” era plimbata dintr-o parte in alta si nu prea trecea de tine daca nu ii dadeai putina atentie. Pe unii muzica i-a patruns pana in maduva oaselor si dansau ca niste țipari iar pe altii ii facea sa fie mai chill. “Supița” insa era pretutindeni.

Impreuna cu Bogdan si Alex am descoperit accesul spre acoperisul hotelului si dupa toata nebunia de la petrecere, am gasit 5 minute de liniste pentru a privi luna care se ridicase peste golfulet si stralucea puternic in marea ce se facuse “lac” sub vraja ei. De pe acoperisul hotelului o gura de fum de la o tigara aprinsa se intindea peste Steni Vala, intr-o frumoasa seara de mai, in timp ce la parter, toata lumea se zbenguia pe muzica din anii `80. Spre dimineata, am pornit cu Ogi, Alina si Bogdan spre barcuta, iar pe Costin si Alex i-am lasat la party, ca sa faca ce stiu ei mai bine (sa faca ceva vraji, normal!). Cand am ajuns la barca Mișu, care tocmai se trezise, imbracat in onesie-ul lui de SuperMan se indrepta spre hotel unde Ioana il astepta topaind pe ritmurile anilor, probabil `90 de data asta. Atunci am aflat secretul Praduitorului sef, care isi facea somnul de frumusete in timp ce noi petreceam, si revenea la party spre dimineata ca sa mentina ritmul si dupa rasaritul soarelui. Si mai spre dimineata, cei 4 petrecareti s-au intors cu minunata idee de a dezlega barca si de a porni spre urmatorul port, ghidati de lumina lunii. Costin parea sa fie cel mai convingator in ideea lui de a naviga noaptea, insa Mișu a decis sa astepte pana dimineata, spre dezamagirea Ioanei si a lui Alex. Imediat ce soarele a rasarit putin, oamenii nostri au pornit motoarele iar noi ceilalti adormiti, ne.am trezit, cu maaare greutate, in larg, unde marea agitata facea ca in cabina noastra sa se simta mai ceva ca intr-o masina de spalat.

Din fericire am reusit sa iesim pe punte inainte sa fie nevoie de ghimbir sau emetiral si atunci am invatat ca nu este o idee asa buna sa ramai in cabina cand marea este atat de agitata, si nici sa sa bei “supiță”.

Ziua 6 Miercuri 25 mai Steni Vala – Skopelos Town

Gratie trezitului foarte devreme, si al vantului puternic, care ne-a cam dat batai de cap la acostare, am ajuns primii in Skopelos Town. Oraselul in care se simtea deja agitatia diminetii, isi intindea casele albe cu acoperisuri portocalii peste o colina, si din loc in loc rasarea cate un mot de bisericuta. Portul, de data asta mare si spatios, gazduia barci de toate marimile si culorile si ne astepta sa ancoram cu totii. Pentru  crewul  nostru,  am  inchiriat  doua  mini  jeepuri  si  am  pornit  sa  exploram  insula Skopelos. Avandu-l pe Costin copilot, pe Alina si Ogi pe post de fotografi profesioniti, Alex conducea jeepul gri iar noi, cu Bogdan pe post de sofer, Mișu copilot si Ioana langa mine, pe bancheta din spate, conduceam jeepul rosu. Inarmati cu o pereche de walkie talkie in fiecare masina, pentru ca nu cumva sa pierdem portia de bazaiala si ras, fiind impartiti in doua tabere, am pornit spre bisericuta “Mama Mia”, pe strazi care deveneau din ce in ce mai inguste si mai serpuite. Pentru ca fie mai vizitasera, fie erau prea obositi dupa o seara de party Mișu, Ioana, Costin si Alex au decis sa ramana la o cafea la singura terasa din zona. Bisericuta MamaMia se afla in varful unei coline, si pentru ca am reusit sa toleram bine soarele de la ora pranzului si cele cateva sute de scari doar eu, Bogdan, Alina si Ogi ne-am bucurat de privelistea care continea un milion de tonuri de albastru si verde pe toate cele 360^o. Parcarea din fata colinei era proprietatea privata si personala a colegului nostru Ogi, pe care a “marcat-o” intre doua tomberoane verzi, inca de la sosire. :)) De la MamaMia am pornit spre Kastani Beach, de data asta avandu-l ca sofer pe Mișu, in locul lui Bogdan si dupa ce ne-a facut sa fim pelicani si sa “halim” momeala lui cum ca nu a mai condus de 6 ani, si nu mai reuseste sa bage in viteza, I-a prafuit de cateva ori pe ceilalti care veneau din urma, asa ca am ajuns printre primii pe plaja. Intre timp eu si Ioana topaiam in spatele masinii in timp ce Costin (zis si Indiana Jones din Skopelos) ne fotografia din jeepuletul gri.

Restul zilei l-am petrecut la Kastani Beach, tolaniti pe seslong sau pe nisipul fin, pana la apusul soarelui. 

In drum spre Skopelos Town am reusit sa furam un selfie cu oraselul peste care se lasa seara, cu si fara fond de ten (dupa cum zicea telefonul lui Mișu) Cina am luat-o la o taverna celebra din port cu un black fish urias, care avea evident puncte in plus la factorul wow pentru mancaciosii nostri. Terasa tavernei era plina ochi, iar undeva la o masa cantau doi greci fericiti, cu chitarile lor. Noaptea s-a lasat repede peste Skopelos Town dar tot portul era plin de viata. Pe rand de la fiecare barcuta ancorata, se aprindea cate o lumina, iar oamenii misunau dintr-o parte in alta, unii gata sa exploreze orasul noaptea iar altii sa se intorca la barcile lor. Orasul de pe colina, pe care il vedeam acum noaptea, era si el conturat de mii de luminite si peste toata agitatia din cand in cand rasunau valurile marii care se spargeau in digul de aparare al portului.

Ziua 7 joi 26 mai Skopelos Town – Skiathos 

Dimineata am inceput-o cu placinta greceasca cu branza la aceeasi taverna, de la care disparuse agitatia de peste noapte. Restul zilei l-am petrecut printre casutele albe cu flori la geam, pe stradutele inguste, in jos si in sus, printre pisici si leandrii pana in varful colinei, explorand Skopelos Town. Spre insula Skiathos am pornit acompaniati la maxim in boxe de formatia vocal instrumentala BUG MAFIA si corul de fete La FAMILIA. Ceva fin ca pentru praduitori!

Costin ne-a pregatit bruskete cu somon si capere, iar Bogdan, Aperol si Cuba Libre. Celelate barci au petrecut noaptea la ancora, aproape de plaja KouKounaries, pe care urma sa o vizitam a doua zi de dimineata, noi insa ne-am indreptat spre portul vechi din Skiathos, unde Rozzo si Luci ne rezervasera un loc. (sau pentru ca al nostru skipper stia ca la bordul lui Silver II erau oameni care isi doreau mult sa viziteze insula, asa ca a facut un efort special pentru ei) 😀 Seara am petrecut-o in cockpitul barcii, degustand bere belgiana adusa de Alex, asta dupa ce devorasem aproape toate vietuitoarele cu exoschelet de la taverna romancei Maria, din port. Petrecaretii nostri, Alex si Costin s-au pierdut prin viata de noapte agitata din Skiathos impreuna cu Maria si sotul ei, pana dimineata. Infofolita in sacul de dormit am atipit langa Bogdan, pe una din bancutele cockpitului si nu sunt sigura daca sforaitul lui, sforaitul lui Mircea care dormea si el infofolit in cockpitul barcii lui Rozzo sau valurile marii au fost cele care mi-au dat trezirea. Sau sa fi fost baietii, Alex si Costin care tocmai terminasera un alt concurs de “cine tinteste mai departe de pe prova barcii”?

Ziua 8 vineri 27 mai Skiathos – Koukounaris Beach – Pigadi

Era ultima zi pe barcuta si sunt sigura ca absolut nimeni nu era pregatit de asta. Sfarsitul turei de sailing ne lua pe toti prin surprindere, insa Grecia, care ne primise atat de neprietenos, ne oferea un cadou minunat, o vreme excelenta. Putin dupa rasaritul soarelui si exploratul oraselului foarte de dimineata, am pornit la drum si dupa 40 de minute am ajuns in golful Koukounaris. Ne-am pregatit sa lasam ancora, dar, surpriza – Mișu avea alte idei. Cu muzica la maxim, o mana pe timona, ochelari de soare, si tot crew-ul pe punte, skipperul nostru a facut turul de onoare. Dupa ce am inconjurat de doua ori restul barcilor ca sa ne facem intrarea cu stil, si am dat trezirea celor deja ancorati in golf, cu C Block – I gotta keep moving dat tare in difuzoare, l-am ancorat si noi pe Silver II si eram gata de petrecere. Inca mai avem melodia ca ringtone la telefoane – a ramas, cumva, melodia “noastra”. In jurul barcilor inotau cateva lebede albe insa petrecerea se mutase pe plaja unde toata lumea ajungea cu dinghy. In timp ce eu, Ioana, Bogdan si Mișu, tineam petrecerea in picioare pe plaja, Ogi care terminase seriile de stranut viteza si le incepea pe cele de febra si Alina care fura soarele de pe punte, au ramas sa aiba grija de Silver II si de petrecaretii nostri care desigur dormeau. Impreuna cu Ioana am facut un concurs de “cine reuseste sa fure tot soarele de pe cer”. Castigator a cam fost soarele, pentru ca pielea rosie si data cu iaurt nu prea ne facea sa simtim victoria, dar a meritat. Spre seara, dupa ce a terminat biciuirea paramele ude si seriile de noduri de fendere, Mișu I-a urcat pe Bogdan, Ogi si Alex pe catargul barcii in timp ce Costin ne-a mai pregatit ceva magic in bucatarie. La plecarea din golf, capitanii nostri au legat barcile in asa fel incat cu putin ajutor din partea dinghyurilor care erau prin apa au format W+I ca o surpriza pentru mirii echipajului. In Pigadi am ajuns primii, odata cu lasatul serii si am inceput sa pregatim terenul pentru celelalte barci. Am ajutat la ancorarea celorlalte barci si in curand am triplat populatia din zona, ocupand portuletul cu cele 8 barci si doua catamarane din dotare. In scurt timp Mișu, de la capatul pontonului, devenise noul cotrolor de trafic naval din zona si coordona activitatea de ancorare al barcilor noastre si nu numai.

Era ultima seara pe care o petreceam impreuna pe Silver II asa ca am primit o cina delicioasa pregatita de Costin, pe care am servit-o in cockpitul barcii. Infometati si putin tristi stateam cu totii in jurul masutei si incercam sa ne stapanim emotiile. Pentru ca i-am fost dragi si pentru ca am fost primul lui crew din cariera de skipper, am primit cadou de la Mișu cate o canuta cu model nautic. Si pentru ca si el ne-a fost noua drag (chiar daca ne biciuia si ne punea sa frecam puntea), i-am oferit o felicitare, pe spatele careia am scris cateva cuvinte, pentru ca nici el sa nu uite experienta asta. L-am vazut, s-a emotionat putin, dar in stilul lui caracteristic s-a eschivat cu o gluma si ne-a facut pe toti sa radem si sa trecem peste emotii. Praduitorul!

Restul serii l-am petrecut in cockpitul barcii impreuna siii, pentru ca cei de pe barca lui Perju auzisera ca singurele sticle de Proseco/Rom din port se gasesc la noi pe barca au inceput sa vina unul cate unul, iar in scurt timp stateam inghesuiti in jurul masutei aproape 20 de oameni.Musafirii au plecat doar dupa ce s-a terminat alcoolul (usor goniti de o manea aparuta random pe un playlist). Eu, Bogdan, Costin si Alex am petrecut ultima seara din excursia noastra cu o plimbare in portul din Pigadi, ascultand Pink Floyd – TIME

Ziua 9 Sambata 28 mai Pigadi – Volos – Bucuresti

Dimineata urmatoare am plecat – devreme – spre Volos. Skipperul a fost primul care s-a trezit, si se pare ca si singurul. Restul echipajului s-a trezit cand mai aveam o ora de mers pana in portul de unde plecasem acum multa vreme – Volos. Am pus repede niste BUG Mafia, pentru inviorare, si am intrat in port mult mai putin veseli decat atunci cand plecam – se termina petrecerea. Strange tot, muta bagaje, asteapta scafandrul sa termine inspectia pentru check-out, si incearca sa nu te intristezi. Asteapta autocarul, hai sa mancam ceva, uite ca a venit… Plecam ?

Drumul spre casa a fost cel mai greu. Am mers o ora, hai ca a trecut ce-a fost mai greu, mai avem vreo cincisprezece. Cu noi in autocar l-am luat pe Alex care trebuia, evident sa revina in Bruxelles. Ajunsi in Tesalonic soferul autocarului a oprit undeva pe autostrada, de unde ii promitea lui Alex ca o sa ajunga in oras in maxim 30 de minute, fara sa-i spuna insa, ca cele 30 de minute urmau sa fie o explorare a campurilor Greciei. Ce bine ca s-a facut cald, acum la sfarsit… Restul drumului a fost chiar plictisitor – daca nu-l pui la socoteala pe Perju care impartea stickere cu darnicie – pe telefoane, pe autocarul nostru, pe autocarul altora, pe tejgheaua de unde comandam toti hamburger cu pui intr-o parcare in Bulgaria… Am ascultat muzica, ne-am uitat la un film (autocarul avea minitelevizoare), iar cand a inceput meciul si se facuse deja noapte am inceput sa ne tragem la somn. Trezirea s-a facut la gara Filaret, cand, buimaci si repeziti, am luat bagajele, am chemat un taxi si nici macar n-am apucat sa ne luam ramas bun cum se cuvine si sa intelegem ca s-a terminat o aventura frumoasa, unde am cunoscut o multime de oameni frumosi, amuzanti, si pe care abia asteptam sa-i revedem. Pe cand urmatoarea escapada ?

The END…

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.

Copyright media:

SILVER II Crew