Skippers Week 24 in Sicily/Aeolians Sicilia, Italia

Jurnal de Bord Dufour 520 „Sunshine Planet”/ SunOdyssey 519 „Mercury Planet”
02-09 Noiembrie 2024

Echipaj Sunshine Planet (Dufour 520 GL): Luci, Shendrea, Sebi, Shamanu, Cojo, Moru, Bogdan, Radu, Daniel
Echipaj Mercury Planet (SunOdyssey 519): Horică, Dani G, Paul B, Cristi C, Dragoș G, Mishu B, Acky, Vali, Florin M

Povestitor: Luci

Sâmbătă, 2 Noiembrie, Plecarea

În sfârșit, a venit ziua unui nou Skippers Week. Evenimentul nostru dedicat prietenilor noștri skipperi. Un eveniment pe sufletul nostru, cu monohull-uri, cu navigat pe vele, cu aventură, cu explorat locuri noi, cu povești marinărești, mâncare bună, distracție, schimb de experiență, lipsa limitărilor și cu bucuria de a fi pe mare, fie calm, fie furtună 🙂

Chiar dacă am explorat marea majoritate a insulelor din Europa tot mai sunt locuri de explorat și lucruri de văzut în afara traseului turistic. Împinși de motivația de a descoperi continuu locuri noi am plecat spre Sicilia, Palermo, cu gândul să navigăm spre trei insule mai apropiate de continentul african decât de cel european, Pantelleria, Linosa și Lampedusa. În momentul în care am stabilit tura și am luat bărcile, am vorbit cu cei din bază despre ideea noastră, fiind oarecum sceptici că ne vor lăsa să ieșim în afara traseelor clasice, Insulele Egadi și Insulele Eoliene. Am primit aprobarea lor în sensul în care nu au zis nu, dar tot am rămas 50/50 că vom reuși.

În 2023 am traversat one-way Cicladele din Kos până în Atena, trecând prin Astypalea, Anafi, Santorini, Folegandros, Milos, Kithnos. Un traseu foarte frumos pe care ni-l doream demult și pe care am reușit să îl facem la momentul oportun.

Și de data aceasta, ca și în anii trecuți, ne-am strâns cu mic cu mare în aeroport cu destinația Palermo, escală prin Munchen. Unii au ales ruta directă spre Catania, dar cu transfer mult mai lung spre Marsala, baza de unde urma să ne îmbarcăm.
Totul în regulă, am plecat spre Munchen fără întârziere. În Munchen primul șoc, 9 grade afară, totuși noiembrie dar nu ne așteptam chiar la temperatura asta. De data asta în Munchen am fost cuminți, nu am mai luat cu asalt niciun lounge față de 2023 când în lounge-ul din Atena am dat o pagubă de câteva zeci de sticle de vin după care unii s-au resimțit serios 🙂

Totul a decurs bine și am ajuns în Palermo, altă viață, 23-24 de grade, vreme ideală, soare, priveliștea superbă a aeroportului așezat la baza muntelui. Sicilia este întotdeauna o idee bună.

Ne-am îmbarcat în autocar și am plecat spre Marsala. Oamenii ne așteptau în bază ca să preluam bărcile, de specificat că noi eram singurii care mai bookuisem bărci în perioada asta, bărcile noastre fiind singurele care mai erau pe apă, restul le ridicaseră pe drydock. Oricum, de apreciat că au acceptat să venim în noiembrie, mult după încheierea sezonului.

Am ajuns în Marsala cu gândul să îi dăm tare spre marină să preluăm bărcile, era deja prânz, însă oamenii nu au fost de aceeași părere și, la prima terasă apărută în cale, au năvălit peste chelneri cerând din prag băutură și mâncare. S-a dovedit a fi o oprire inspirată, am mâncat niște paste excelente la 8 euro porția, ceva rarisim în ziua de azi. Bella Italia, wine, pizza &pasta. Nu peste mult timp au apărut și cei veniți din Catania și așa ne-am strâns toți.

După ce am mâncat și am creionat lista de cumpărături, am plecat spre marină. În marină, oamenii de la charter puțin bosumflați că ne-au așteptat toată ziua. Am semnat actele și ne-am îndreptat spre bărci unde am fost preluați de managerul de baza. Prima lui întrebare a fost din start, „am auzit că vreți să mergeți în Lampedusa”. Cu toate că îl știam dintr-o tură anterioară, mi-a fost clar că începe dansul 🙂 „Păi și de ce vreți să mergeți acolo”, „Păi nu știți că e periculos că e plin de imigranți”. Știm dar ne descurcăm noi. „Păi nu e bine, dacă vin peste voi și vă pun pistolul la cap și vă obligă să îi duceți cu barca pe continent.” Hai domne că astea sunt filme. „Păi nu vă las”. Noi totuși mergem că de asta am venit. „Vedeți că am GPS pe bărci și dacă vă duceți acolo trimit paza de coastă după voi”. Eh aici s-au cam schimbat lucruri când am ajuns să ne amenințăm cu paza de coastă. Am lăsat-o moale cu gândul că poate cedează până la urmă. Am făcut check-inul pe repede înainte și am vorbit cu H să vedem ce facem cu managerul de bază, cum îl facem să ne dea acceptul. L-a luat și Horică la o discuție, că noi că vrem, că de asta am venit, că am mai fost și în trecut și am văzut restul insulelor. Până la urmă am primit acceptul să mergem doar in Pantelleria.

A venit seara, ne-am mai sfătuit ce facem, dacă îi dăm totuși până în Pantelleria, însă am ajuns la concluzia că nu prea are sens să mergem 130 mile dus-întors și după să o luăm spre Nord, neavând alte puncte atractive pe zona de S a Sicilie. Așa că ne-am dezlegat și am plecat spre prima insulă din Egadi, Favignana, unde știam că există un câmp de buoy-uri. Am mers sub 2h și am ajuns în golful cu pricina. Buoy-uri nicăieri. Am înaintat pe noapte în golf și am văzut buoy-urile scufundate sub nivelul apei. Interesantă metodă de iernare. Am ancorat, am deschis niște sticle și am încheiat cea mai lungă zi din an, cum îmi place să îi zic zilei de sâmbătă când preluăm bărcile, fără a avea un plan exact pentru zilele următoare.

Duminică, 3 Noiembrie, San Vito lo Capo

Noaptea a trecut cu bine, nu am avut swell prea mare și am putut dormi ok. Cei mai matinali erau deja pe punte la răsărit.

Am organizat puțin lucrurile și am stabilit să vedem cele două puncte de pe Sicilia pe care nu reușisem să le vedem în trecut, acum că planul inițial era istorie, și anume San Vito lo Capo și Castellammare del Golfo. Am ridicat ancora și am plecat din Favignana spre San Vito lo Capo.

Traversarea a fost ideală, vânt potrivit, distracție și bună dispoziție.

Shendrea

Shendrea

Am sunat în marina din San Vito lo Capo și am rezervat două locuri. Am primit confirmarea că avem noroc în perioada aceasta a anului, marina e goală și avem spațiu suficient. Probabil așa a fost să fie ca în alte condiții, cu 4 bărci în tura din trecut, nu am fi reușit să găsim locuri de acostare în marina aceasta pentru toți.

Am ajuns în jur de ora 17, primii, în marina, după o zi de fun, volte și lecturat etichete de sticle de rum. Ne-a întâmpinat un domn foarte amabil, aș zice prea de amabil. Shendrea a arestat timona și a acostat pe unul dintre pontoane, după care le-am trimis informații cu poziționarea noastră și celorlalți care urmau să vină.

La ceva timp a apărut la orizont și Horică cu cealaltă barcă, la timonă fiind Dragoș, proaspăt posesor de brevet și probabil la primele lui acostări. Ne-am dat niște mesaje prin stație, am făcut semnale ca la avion, până la urmă au reperat exact locul de acostare. Când au ajuns în proximitatea pontonului, Shendrea, om practic, a luat un furtun de pe ponton conectat la apă și a început să îi stropească pe cei care veneau, de nu au știut băieții cum să iasă mai repede în larg. Ne-am distrat și noi, s-a distrat și domnul de la marina 🙂 Până la urmă Dragoș a acostat cu succes sub stresul unui nou duș cu apă.

Toată lumea în regulă, am fost să plătim marina, am mai stat la discuție cu domnul foarte amabil și am primit de la el o harta a orașului. Am crezut că e vorba de vreun tresure hunt la cum arăta :)) Oricum, s-a dovedit mai târziu a nu fi prea utilă pentru că parte din locații erau deja închise, zona fiind stațiune turistică frecventată cu precădere în sezon.

Am plecat seara spre oraș să mâncăm ceva. Ne-am pierdut pe străduțele adiacente, am găsit ceva locații însă aveau meniu de iarnă, adică foarte puține sortimente de mâncare, plus că eram 18 persoane, am zis să evităm locațiile centrale că să nu deranjăm oamenii.

Până la urmă Cristi a observat o locație mai retrasă, cu o mică terasă care părea liberă, locul perfect pentru noi. Am vorbit cu ospătarii, ne-au confirmat că ne pot face o masă mare, ne-am așezat. Au venit să ne ia comanda de băutură moment în care a început distracția, Shendrea i-a întrebat dacă au vin la sticlă/carafă, ei au confirmat că la sticlă, câte sticle, au zis că aproximativ 20, la care Shendrea le-a zis să le aducă pe toate :)) Li s-a lungit fața ospătarilor neînțelegând dacă e glumă sau nu :)) Shendrică a insistat, la care Cristi a intervenit să aplaneze „conflictul” și au ajuns la un consens de 10 sticle de vin ca deschidere și mai vedem pe urmă.

Mâncarea a fost excelență, prețurile mai mari că în restul locațiilor din Sicilia dar calitatea a meritat.
Din distracție în distracție, am ajuns și la subiectul fierbinte al zilei, ce facem mâine?

Opțiunile erau puține, puteam să explorăm Egadi dar deja o făcusem în trecut, mai aveam Castellammare del Golfo și zona Palermo. Prea puțin pentru o săptămână întreagă. Moment în care a apărut ideea lui Horică, hai să mergem la Stromboli.

Rumoare, unii știau ce e Stromboli, alții nu, unii mai fuseseră, alții nu. Am făcut niște calcule, 120 de mile dus, 120 întors, vânt nu prea, heirupul cam mare. La prima rundă de vot cam o treime au votat da. A intervenit Cristi care nu văzuse locația încă, hai să mergem că o să fie fain.

A mai urmat o rundă de vot, au mai crescut da-urile. A intervenit și Shendrea, organizator de echipe, să pună în balanță plusurile și minusurile escapadei. Eu am zis că merg cu condiția să stăm măcar o zi într-una din insulele din Eoliene, să ne odihnim știind că urmează o zi și o noapte cu somn fragmentat, mai precis o traversare cu carturi. S-a mai votat de câteva ori până a ieșit ce trebuie, adică unanimitate, că așa e la noi, se votează până iese :))

Am stabilit și ora de plecare, înainte de răsărit, că să ajungem noaptea în apropierea vulcanului.

Am plecat spre bărci după ce s-au golit sticlele de vin. În orășel atmosfera de sărbătoare, mâncare gratuită într-o piațetă probabil cu ocazia unei sărbători, nu am aflat care, unii s-au postat la coadă și au mai mâncat în plus, alții și-au cumpărat castane coapte, alții căutau bomboane de gât pe la automatele de la farmacii.
Ne-am întors la bărci și ne-am pregătit pentru plecarea de a doua zi.

Luni, 4 Noiembrie, Stromboli

Ne-am trezit înainte de răsărit, eu și Cojo, pe barca cealaltă Paul deja făcea ture, am aprins luminile de navigație, ne-am dezlegat și am pornit ușor spre următoarea destinație, Stromboli.

Am prins răsăritul pe mare, un moment care ne aduce aminte de zilele de sâmbătă, din trecut, când ne întorceam spre Volos din Sporade, sau spre Lefkada din Ionice, la prima oră a dimineții. Răsăritul, apusul și navigatul noaptea sub cerul înstelat, toate au ceva special și unic și doar la sailing poți experimenta aceste momente.

La primele ore ale dimineții activitatea pe punte limitată. Oamenii încă pe somnul de frumusețe știind că vom avea de stat până târziu în noapte la vulcan.

Ușor, ușor, situația s-a animat, oamenii și-au făcut apariția pe punte, bărcile continuau să spargă valurile spre Stromboli.
Și această zi a fost excelentă, singurul lucru care a lipsit a fost vântul. A încercat Horică să umfle velele dar rezultatul nu a fost unul optimist 🙂

Pe la orele prânzului ce s-a gândit romanul frate cu mamutul, din vremuri preistorice când mamutul era pus la proțap de omul cavernelor, obicei mitic păstrat și în zilele noastre pe meleagurile mioritice, hai să facem un grătar în mers, dacă tot dispune barcă de grătar încorporat. Am deschis lounge-ul din pupă, adică platforma, și am pornit grătarul. Daniel a fost operatorul la aparat. Am pus niste pește pe grătar ca să fim în ton cu zona.

Bun domne, am rezolvat-o și pe asta.
Am continuat drumul zeci de mile după zeci de mile, însoțiți sporadic și de un grup de delfini puși și ei pe distracție, noi cu ei și ei cu noi, simbioză mamifer-mamifer, până am atins punctul vestic al Insulelor Eoliene, mai precis Alicudi.

Superbă insula, prima oară când o vedeam, chiar dacă vulcanică și aridă, insula are ceva special, cu micul orășel de la baza ei și cu liniștea din zonă. Mi-aș fi dorit să oprim dar era deja trecut de apus și mai aveam de parcurs ceva drum până la Stromboli.

S-a lăsat noaptea și la un moment dat s-a văzut din depărtare o jerbă mare de lavă în aer. Toată lumea, wow. Asta e Stromboli, unul dintre vulcanii activi ai Europei, mai mult decât atât un vulcan cu activitate intensă, o erupție petrecându-se cam la 10-15 minute.

Am înaintat spre el sperând la un specol pe cinste, mai ales că am străbătut ceva mile ca să îl vedem. Am ajuns până la zona de demarcație și am rămas în derivă, am oprit motorul ca să auzim sunetele aproape ireale care se propagă în momentul erupției.

Paul, om responsabil, ne-a atras atenția că suntem prea aproape de el, în interiorul zonei de delimitare, așa că i-am trimis dovada că suntem conformi 🙂

Am stat o ora și ceva pentru a urmări spectacolul naturii, așteptând cu entuziasm erupție după erupție. Când lucrurile păreau că s-au răcit și am dat să plecăm, unii zicând că asta a fost putem pleca, căldarea vulcanului a început să fiarbă și să curgă lavă din ea, o scenă demnă de film, o priveliște extraordinară.

După așa spectacol strălucit pentru care nu am plătit bilet, doar timp și diesel, am hotărât să mergem spre Lipari și să înnoptam într-un golf în apropierea orașului.

Am parcurs încă 20 de mile până în Porticello – Lipari, locul unei fabrici de piatră abandonată. Aproape de ora 4 am ancorat în golf, oamenii deja dormeau. M-am coordonat cu Cristi care era la comandă pe cealaltă barcă pentru găsirea celui mai bun loc de acostare, având că reper un ponton metalic ieșit în larg foarte bine luminat. Am ancorat, am verificat ancora, am închis motorul și după 24h de la plecare și 140 de mile parcurse ne-am pus la somn.

Marți, 5 Noiembrie, Lipari

Dimineața asta m-am trezit mai târziu. Iarăși o zi superbă, soare, cald, și totuși suntem în Noiembrie, probabil asta e rețeta perfectă pentru a evita perioadele ultra-aglomerate. Oamenii făceau baie, micul dejun era pregătit.

Am primit în plic, de pe barcă alăturată, decizia zilei, mergem în marina din oraș, vizităm orașul și la apus îi dăm înapoi spre Sicilia. Nu chiar așa văzusem lucrurile inițial dar așa e în tenis, încă 120 de mile înapoi. Asta însemna că de dată asta chiar trebuia să ne organizăm pe carturi, lucru pe care l-am lăsat pe mai încolo.

Horică a plecat înainte spre marina ca să găsească și o benzinărie să pună diesel, noi am mai rămas în golf. După ce ne-au confirmat că au găsit benzinăria deschisă și au acostat în marina, am plecat și noi pe urmele lor. Am ajuns în oraș, omul de la benzinărie ne aștepta deja, am alimentat și ne-am dus în marina unde băieții ne așteptau.

În tot acest timp am ținut legătură prin telefon cu doamna de la marina care ne-a făcut rezervările. Aflând că plecăm la apus am mai și negociat din costul total de acostare, avantaj extra-sezon.

După asta, timp liber pentru toată lumea. Toți s-au împrăștiat care pe unde au vrut.

După cum am mai zis, o zi superbă în Eoliene, mai bună ca în sezon, cu temperatura ideală și fără furtună. Orașul din Lipari e frumos, se mănâncă bine, are o pietonală drăguță. Merită vizitat, mai ales străduțele adiacente care îți transmit farmecul local.

După câteva ore petrecute pe la terase, ne-am strâns rând pe rând la bărci în așteptarea apusului. În timp ce eram la barcă, în așteptare, Shendrea, din imboldul de a organiza ceva, ne zice, gata, trebuie să hotărâm carturile. Am decis să facem carturi de 3 oameni câte 3h. Intervalele bune s-au dat repede rămânând intervalul de la 2 noaptea. Radu, care era plecat de la barcă, la selecția asta a căzut între scaune în sensul în care el nefiind prezent a rămas cu paiul scurt, cartul de la 2 🙂 Când a primit vestea că sorții au decis pentru el s-a bucurat mult, not :)) Ca să îi mai alinam din suferință am ales ca eu și Cojo să îi fim camarazi de cart.

A venit și ora apusului și momentul să ne despărțim de Lipari, mai ales că și cei din marină ne păzeau să nu cumva să rămânem peste noapte după ce negociasem prețul, așa că la momentul oportun ne-am dezlegat liniile și am plecat spre Sicilia, mai precis spre un nou loc pe care doream să îl vedem mai demult, Castellammare del Golfo.

Cu ocazia asta mi-am setat alarmă la 2 dimineață și m-am culcat, băieții au rămas la comandă, distracția părând a fi în toi.

S-a mai întâmplat un incident, noaptea, vorbind cu Paul să lăsăm stațiile de jos deschise ca să ne auzim în caz de necesitate, și când toți dormeau pe barca vecină, Shendrea le-a dat deșteptarea în stație cu o „Japoniaaaa” strigată la volum maxim :)) Mi-l și imaginez pe Paul alergând pe scările bărcii ca să închidă stația, să nu îi trezească pe ceilalți :))

La 2 dimineață pe punte liniște, oamenii de cart stăteau relaxați, cer înstelat, delfini, totul de vis.

Miercuri, 6 Noiembrie, Castellammare del Golfo

Din nou un răsărit pe mare. Horică era mult în depărtare pe vele, Căpitanul Paul pe punte. La noi berile proaspăt ieșite de la rece. Eu așteptăm ora 9 că să sun în marină și să rezerv locuri.

Capitanul Paul

Ne apropiem de Sicilia, soarele urcă ușor pe cer. Apa aproape lac, ceva surprinzător pentru această zona. Sun în marina, răspunde italianul, english no english, italiano, pfff. Ce facem că nu ne putem înțelege cu omul. Îmi aduc aminte că Dani parlare italiano așa că îl rog să preia taskul. Nu trece mult și se întoarce Dani cu schema de acostare în marină, semn că știe cu italienii, cine știe prin ce cercuri se învârte mai ales că lumea bănuiește că a făcut deja primul milion de euro 🙂

Ajungem în rada marinei în jurul orei 11, intrăm și ne strigă cineva de pe un alt ponton să acostam la el, dar nu sunt ai noștri, continuăm spre interiorul marinei și îi vedem pe băieții noștri italieni care ne așteptau. Marina cam plină pentru perioada asta, dacă eram în sezon sigur nu prindeam loc aici și am fi ratat o locație de excepție, mai ales că nici cu comunicarea în italiană nu excelăm. Îi așteptăm pe ceilalți care apar la ceva timp cu Vali la butoane. Locul bun l-am prins noi, locul mai dosit, după un motor yacht și câteva bărci, le-a revenit lor. A valsat Vali printre bărci, pontoane și emoții și a reușit să strecoare 519-le până în locul liber sub ochii italienilor care nu ne-au lăsat pe noi să luăm liniile. Apreciez faptul că aveau chef de muncă și că și-au făcut treaba.

Orașul foarte frumos. Așezat la baza unui mic munte. Priveliștea de excepție în toate direcțiile. În sfârșit am ajuns și aici.

Program de voie. Unii s-au împrăștiat pe la terase, alții au urcat pe munte, mai ales ăștia care stau la munte, cei de la ses mai mult pe la terase 🙂

Seară ne-am strâns iarăși la bărci. Am avut câteva tentative să mâncăm în oraș dar nu am reușit să ne punem de acord așa că am rămas să mâncăm pe barcă.

Shendrea și gătește! Nu e doar prankster de meserie:)

Așa s-a terminat și seara în Castellammare. A fost poate cea mai relaxată zi, totul la superlativ. Mai venim în extra-sezon 🙂 Până la plecare am făcut mai multe ture foto prin oraș, foarte frumos și fotogenic orășelul, să îl am amintire.

Joi, 7 Noiembrie, Favignana

Am hotărât că azi să mergem spre Favignana. Insula în care am fost și în prima zi, numai că de dată asta vom merge în orășelul principal, în port. Am vorbit în marina și ni s-a comunicat că marina e închisă și să ne descurcăm. Mai fusesem în zona și știam exact configurația ei, am zis că o rezolvăm, nu e problemă.

Ne-am pregătit să ieșim, cealaltă barcă a ieșit prima cu Mishu la timonă, plecând foarte relaxați, după câteva momente a apărut în trombă pe ponton Dragoș, de pe barcă lui Horică, om la țărm :))

Le-am semnalizat pierderea și l-am văzut pe Mishu care se întorce cu pupă din 45 spre barcă noastră ca să recupereze omul. Frumoasă manevră. Așa ne-a demonstrat Mishu skillurile lui, că poate să preia un om cu aceeași elegantă cu care l-a lăsat pe țărm. Morala, 1 sau 9 skipperi, omul tot pe țărm rămâne dacă nu are grijă să nu rămână în urmă :))

Am plecat și noi spre Favignana cu gândul să explorăm partea de coasta din Rezervația Naturală Zingaro. Ceilalți au luat-o pe vele spre larg. Am mers și noi pe vele o perioada până a picat vântul și a început să plouă. Prima zi mohorâtă și înnorată. Ne-am petrecut ziua pe marginea coastei și am acostat pentru o baie în Cala Tonnarella. Băieții au plecat înot la plajă și au vizitat și muzeul dedicat rezervației, muzeu care se afla pe țărm imediat lângă plajă.

La un moment dat a început să bată vântul mai puternic și să ne rotească în ancoraj, locul fiind îngust, am decis să plecăm mai departe.

După ce am trecut de colțul de NV al Siciliei am putut să deschidem velele și să mergem spre punctul final. Noaptea a venit și distracția principală a fost să ocolim balizele luminate și un vapor mare care nu știam exact ce face, mai ales că era pe direcția noastră.

Am ajuns în colțul de NE al Favignanei, am strâns velele și am mers pe motor până în marina. Băieții erau deja acostați alongside acolo și ne așteptau. Ne-au ghidat spre un loc în interiorul cheului dar nu prea am fost mulțumit cu poziția respectivă pentru că știam că apă e mică. Ulterior s-a dovedit că acolo acosta paza de coastă și lângă cheul respectiv era și un ditamai bolovanul pe fundul apei pe care l-am observat ulterior cu lanternele.

Ne-am pus și noi alongside însă nu prea am fost mulțumit nici de locul acesta pentru că în partea de jos a cheului era o zona de beton iesita mult în exterior iar coca bărcii era foarte aproape de ea. În mod normal, în zona asta se acostează stern-to cu linii de mooring.

Am asigurat bine barcă după care am plecat în oraș. Locul cam pustiu față de cum îl știam din trecut, nu am avut de ales și ne-am așezat tabăra la un bar mic și cochet unde Dani ne-a ținut o prelegere pe tema AI, foarte interesantă de altfel.

Așa a trecut și ultima noapte în deplasare, a doua zi urmând să ne întoarcem la baza.

Vineri, 8 Noiembrie, Marsala

A venit și ultima zi a periplului nostru în zona Siciliei. Ne-am trezit de dimineață cu gândul să alimentăm cu diesel, știind că în Marsala benzinăria e închisă.

Am încercat fără succes să dăm de oamenii de la benzinărie, am sunat de multiple ori, tăcere, oamenii intraseră în hibernare. Am mai dat o tură prin oraș, am mai cumpărat niște vederi poștale pentru colecție și ne-am pregătit de drum.
Vremea cam amestecată însă vântul părea să bată binișor. Nu îl simțeam în marina dar vedeam coamele de spumă în exterior.
Ne-am pregătit de plecare spre Marsala fără să avem idee ce aventuri vom avea pe traseu.

Am ieșit din port, am scos velele 2/3, vântul bătea din ce în ce mai tare cu 20+ noduri și rafale. Barca mergea foarte bine, nu ne bandam foarte tare, Shendrea la timonă ne ținea prelegeri cum că ce marinari suntem noi de mergem cu velatura reef-uită și nu scoatem tot. Horică cu cealaltă barcă era în față. Am început să recuperăm din distanță când, la un moment dat, a pocnit linia furlingului focului care era în fapt o chinga, nu o parâmă clasică, clar ceva cu o rezistență mult mai mică. A sărit Bogdan la furling să vadă care este problema. Nu știam exact ce s-a rupt, cert era că focul s-a desfășurat în totalitate și am început să ne bandăm la rafale. Am mai trecut o dată, în trecut, prin situația asta și a trebuit să rebobinez un furling pe valuri de 2m cu vânt de 25+ noduri. Nu a fost deloc plăcut, a durat o ora și ceva și m-am deshidrat de nenumărate ori în plin soare cu barca bandată, lovindu-se constant de valuri. De dată asta a fost mai simplu și cu intervenție minimă am reușit să roll-uim vela. I-am făcut un nod liniei de furling și am continuat deplasarea.

Am scos iar focul cu speranța că de dată aceasta va rezista chinga. Lucrurile arătau bine, câștigăm teren și ne apropiam vertiginos de ceilalți. Asta era regatta de final și chiar aveam șanse.
Tot entuziasmul a durat până a pocnit a doua oară chinga, la o distanță mică de prima secționare. Deja știam procesul așa că am strâns vela și, pentru că eram în apropierea marinei, am decis să nu ne mai încercăm șansă și a treia oară și să îi dăm pe motor până în marina.

Sub auspiciul acesta al acalmiei, cu distracția încheiată de furlingul defect, îl aud pe Cristi în stație zicând cu o voce foarte calmă, „Nu mai avem motor”. Prima reacție a fost să o iau ca pe o glumă, gândindu-mă că vor să ne atragă lângă ei și să ne bombardeze cu ouă, s-a mai întâmplat în trecut :), așa că am cerut a doua oară confirmarea. Confirmarea a venit dar eu tot sceptic am rămas. Așa că ne-am dus să îi recuperăm, fiind totuși și pe modul precaut să nu ne-o luăm 🙂 În apropiere de ei am văzut că sunt în derivă și am zis că o joacă bine, până la ultimul detaliu 🙂

Până la urmă s-a dovedit a fi pe bune și motorul lor să nu mai pornească. Explicația a fost filtrul de diesel care s-a înfundat cu niște depuneri formate în tancul de diesel. Diesel-ul neconsumat, aflat la temperatură ridicată, care se întoarce în tancul de diesel, inițiază un proces prin care încep să se formeze depuneri pe acesta, depuneri care la un moment dat pot bloca filtrul de diesel.

Am sunat în baza, nu a răspuns nimeni. Am sunat la birou nimeni. Am extins aria și am sunat în baza din Palermo unde mi-a răspuns managerul de acolo. I-am explicat situația și faptul că nu răspunde nimeni în baza din Marsala și ne-a sfătui să ancorăm în afara portului și să așteptăm până reușește să dea de cei din baza. Pe barca cealaltă băieții depanau motorul. Până la urmă am decis să îi tractam. Între timp ne-au sunat și cei din baza din Marsala și ne-au comunicat că vin cu o barcă spre noi. Au apărut după ceva timp cu o barcă mică împreună cu un mecanic care a urcat pe barcă imobilizată, apoi ne-au instruit să îi tractam până în marină și să îi eliberăm în față pontonului, ei urmând să ancoreze acolo.

Asta a fost prilejul prielnic pentru Shendrea să facă toate miștourile din lume de ei. Momentul lui de stand up.
I-am tractat până în marină și i-am eliberat conform instrucțiunilor în fața pontonului. A fost o manevră interesantă pe care o mai repetasem la diferite traininguri dar niciodată live în forma aceasta. Am mai învățat și despre aceste depuneri din tancul de diesel și cum putem interveni. Morala 1, nu arunca cu oua in viitori salvatori :)) Morala 2, asta e pe bune, nu îți pune baza 100% în motor și fi pregătit în orice moment să poți scoate velele și să ieși în larg, asta dacă nu ai cel puțin o barcă prietenă în apropiere.

Și cu asta s-a terminat aventura noastră siciliană, cu planuri date peste cap însă cu vreme excelentă, cu un spectacol nocturn cu explozii și lavă, cu multe mile la bord și cu bucuria de a fi împreună pe mare.

Și nu în ultimul rând s-a râs mult, protagoniști Paul, Mishu și Shendrea. Au curs meme-urile, melodiile cu dedicație făcute cu AI și momentele de stand up.

Ne reauzim data viitoare dintr-o nouă tură cu skipperii. Nu uitați să fiți fun și să mai închiriați și monohull-uri, nu numai catamarane 🙂

Sâmbătă, 9 Noiembrie, Epilog