Jurnal de bord
Ianuarie 2015

Ziua 1 – 04.01.2015

Iuhuuuuu! Suntem in vacanta si am inceput noul an cu dreapta – in Thailanda! Suntem ajunsi de vreo 4 – 5 zile si deja ne-am obisnuit cu fusul orar, soarele calduros, plajele primitoare, peisajele luxuriante si mancarea delicioasa!

In dimineata asta parasim plaja semi salbatica din Khanom pentru a ajunge in Phuket. Suntem o gasca de vreo 9 oameni care ne-am reunit deja si urmeaza sa ne intalnim cu ceilalti in Phuket sau direct in marina.

Inchiriem un minibus si pe drum cautam pe net o cazare. Gasim un hotel la un pret decent undeva la strada principala, in apropierea marinei, la 11km. Ajunsi aici, ne dam seama ca locul nu e stralucit dar e foarte curat si asta e tot ce conteaza pentru o noapte. Ne lasam rapid bagajele si luam de la hotel un minibus spre zona de plaje Patong, din Phuket. Minibusul din tura asta pare a fi o mica discoteca mobila, pe plafonul masinii sunt montate niste lasere si neoane. Ne bate gandul sa facem un test dar e lumina afara. Pastram numarul soferului si ne intelegem cu el sa ne ia si inapoi spre hotel.

Ajunsi in Phuket, descoperim un fel de „China town” – haotic, agitat, colorat si galagios. Strazile sunt pline de oameni care se invart pe la tarabe si negociaza orice. Vanzatorii ambulanti sunt insa mai putin dispusi aici sa lase la pret asa ca gasca noastra nu face mari cumparaturi: un maiou, un pantalon, un tricou, nimic semnificativ.

Dupa vreo doua ore de umblat printre tarabe si o masa buna la un restaurant de pe strada ne strangem la Patong Beach si incepem sa ne reunim cu alti barcagii: Codruta, Karsten si Kitty, Ana, Simona si Elena si cativa dintre nemtii care vor urca pe barca lui Perju – o gasca noua, veniti pentru prima oara la sailing.

Mergem cu totii pe plaja si gasim un bar simpatic unde ne asezam pentru cateva randuri de bere, mojito si povesti. Ne petrecem astfel seara, cu vechi si noi prieteni, oameni pe care incet incet ii vom cunoaste in zilele ce urmeaza.

Plecam apoi fiecare spre cazare si odihna. Bineinteles, cu minibusul cu care am venit. Si il rugam pe sofer sa dea drumul la lasere. O nebunie de masina!!! Fara indoiala un kitch, dar numai buna pentru o gasca pusa pe distractie! Duduie muzica, luminile ne innebunesc ochii, facem poze, ne minunam de cum si-a tunat omul masina si ne distram de mama focului!

Ajunsi la hotel, ne retragem insa repede la somn. Maine ne asteapta ceva treaba pana sa urcam pe barci.

Ziua 2 – 05.01.2015

Ne trezim dimineata si, tot cu entuziasm maxim, incepem sa ne organizam. Skipperii Horica, Perju si Baloo, impreuna cu coskipperitele Bianca si Diana, se duc in marina sa faca check-in-ul barcilor. Ceilalti patru barcagii ramasi: Shendrea, Popix, Simonica si Mihai, se duc la Tesco sa faca cumparaturile celor doua barci romanesti. Gasca nemteasca a hotarat ca se administreaza independent, desi nu au experienta inca in ceea ce priveste mancarea pe barca.

Cu lista facuta si bagajele pregatite, ne urcam in minibus. Lasam primii marinari la marina office si pe ceilalti patru la cumparaturi. Cei din urma isi fac treaba intr-un timp record: 1h 40 si au terminat. In fata casei se strang 7 carucioare pline varf, toate „marca” FunSailing. Nu doar timpul de cumparaturi este record, dar si valoarea lor. Cele 4 „vedete” sunt rugate de casieri sa faca o poza cu cele mai multe cosuri cumparate si cu cele mai lungi bonuri printate vreodata la Tesco.

Bine dispusi si entuziasmati ca au bifat taskul, pleaca, ferindu-se de paparazzi, spre Yacht Haven Marina. Toata lumea e aici, punem toti mana si incepem sa caram cumparaturile spre barcute. Incet incet suntem pregatiti sa dam drumul la parame si sa pornim pe Marea Andaman, in Golful Thailandei.

Cum nu se putea ca totul sa decurga lin, trebuia sa fie si ceva demn de povestit inainte de a incepe saptamana de sailing. In cautarea unor ochelari de snorkeling, Popix primeste un capac de cutie de depozitare fix in moalele capului. Horica este “maestrul de ceremonie”. Se scuza, n-a vazut ca obiectul contondent era prins de un alt capac pe care ar fi vrut de fapt sa il inchida, dar Popix intra intr-un black out de cateva ore. Durere incredibila, tiuit de urechi si un pic de vedere blurata, dar pare ca e in regula, asa ca plecam.

Prima oprire este in Ao Po Grand Marina. Aici ne reunim 100% – Horica se duce cu dinghiul la mal sa isi ridice si ultimul pasager de pe barca sa, Uhuru, pe Pisi. Diana lasa din mana sa de coskipperita timona si intra la bucatarie – noodles cu legume si soia. Shendrea vine si el pe Uhuru si i se alatura – din mainile lui vin condimentele, perfect calculate si combinate! Ceea ce iese este o cina delicioasa! Dupa masa incep primele cocktailuri, in cinstea ultimei sosite, Pisi! Shendrea are reteta si cantitatile perfecte nu doar pentru gatit, dar si pentru preparat de cocktailuri. Incepe cu un senzational white russian! Motivul de sarbatoare?! Ca ne-am reunit, ca suntem in Thailanda si, mai ales, ca suntem la sailing in Thailanda!

Si ca tot veni vorba despre sailing, in marina Ao Po stam la ancora si am avut ceva greutati in a ne stabili locul de sedere, caci ancora nu a prins decat din a treia incercare. Nici noaptea nu a fost tocmai linistita. La 4-5 dimineata, cand toata lumea dormea pe un leganat usor, se aude Baloo prin statie: „A scazut nivelul apei! Avem 1.7m sub barca si ating cu killa!”. Horica si Perju, care au dormit oricum iepureste, se trezesc rapid si verifica barcile: cam aceeasi situatie dar inca nu apucasera sa atinga nisipul si pietrele cu killa. Ancorele sus si repede cativa metri in spate, unde apa era mai adanca, si se reiau manevrele de ancorare. Nimeni nu a mai dormit adanc, fiecare a stat cat de putin cu urechile ciulite la loviturile valurilor de dimineata.

Ziua 3 – 06.01.2015

Prima dimineata pe barca. Ce bucurie sa te simti liber pe mare!

Ridicam ancora si o luam spre Phi Phi Don. Nu avem vant in prima zi asa ca ii dam doar pe motor. Drumul dureaza cam 5-6 ore insa nu ne plictisim. Toata lumea e fericita si plina de energie pozitiva ca e pe barca, ne punem pe povesti iar berile si primele supite de rom cu cola si lime ne ajuta sa ne dezmortim.

Ajungem la Phi Phi Don, in Don Say Bay pe la 17.30. In Thailanda nu exista marine, singurele pe care le aveam in traseu le-am si bifat deja, au fost cele doua de ieri. Asa ca la Don Say stam la boyuri. Pentru ca Perju intampina ceva dificultati – se cearta cu un fishing boat care nu il lasa sa se prinda la boy, punem de un sandvis: Uhuru si Tonnicola 2 se agata de acelasi boy.

La manevrele de prindere ale lui Uhuru, Ana isi pierde in mare Ray Ban-ii. Primul obiect trecut la contul de profit si pierderi, cu minus. Pana terminam de acostat si de facut sandvisul cu Perju se lasa intunericul si e prea tarziu sa mai tocmeasca un scafandru ca sa ii recupereze. Asa ca 300 de euro zac si acum pe fundul Don Say Bay-ului – daca e cineva interesat sa caute valori in Marea Andaman.

Usor, usor oamenii se urca in dinghiuri si pornesc spre mal. Singurii care nu se simt in stare sa paraseasca inca marea sunt Horica si Popix. Stau de paza la barci si se bucura de sunetul valurilor.

Ceilalti, un mix de trei barci, se duc la mal si fac o masa mare la unul din restaurantele de pe plaja, Don Say Restaurant. Mancarea e mediocra spre decenta iar servirea deplorabila – nota a venit inaintea mancarii.

Urmatoarea oprire pentru marea gasca este la Banana Bar, unul din multele baruri din Phi Phi. E un loc pe care Pisi l-a promovat si unde, parca ar fi stiut si ar fi avut o intelegere cu ei, primeste o galeata in plus de alcool fata de ce a comandat. Se pare ca am nimerit bine: it’s happy hour!!! Se decide in unanimitate ca succesul trebuie mentinut asa ca, de acum, numai Pisi comanda. Muzica e tare buna, grupul nostru se amesteca cu alte grupuri de nemti si australieni si se incing dansuri. Shendrea si Bianca sunt cei care fac senzatie! Simt ritmul si se lasa in voia lui! Atmosfera e tare buna, toata lumea se distreaza si e cu zambetul pe buze!

Lasandu-i putin pe petrecareti, ne intoarcem la barcute. In statia de pe Uhuru se aude o voce masculina ce cauta ajutor in germana: „Hori, this is Jens! Hori! Hori!”. Horica deja a atipit dar Popix e vigilenta si il preia pe Jens. Se pare ca sunt cativa nemti la mal si nu le mai porneste dinghi-ul. Skipperul este trezit si pleaca in ajutorul lor. Aduce cu el doi nemti, ii mai aduce apoi si pe Codruta si Karsten si se baga la somn.

La Banana Bar muzica inca mai canta, ai nostri continua sa comande bauturi si sa danseze. Pe la 2 abia se intorc, cu mic cu mare, pe barcute.

Pe Uhuru oamenii sunt cam infometati dar nici unul nu se mai incumeta sa intre in bucatarie. In cele din urma Simonica isi face curaj. Se duce in barca si se intoarce cu un platou..de sandvisuri! Sandvisuri cu unt, sunca si cu ardei gras care e mai degraba un ardei iute. Sunt atat de bune ca fac cat o ciorba la ceaun! Cu burtile pline, dansati si petrecuti bine, marinarii se retrag incet incet in cabinele lor, la somn.

Ziua 4 – 07.01.2915

Planul era sa ne trezim dimineata, sa vedem rasaritul si sa plecam la Maya Beach. Singurul care reuseste sa se tina de plan si care prinde tot rasaritul este Karsten. Horica apuca si el sa priveasca ultimele raze ale soarelui cum se inalta pe cer, inainte de a pleca sa o ridice de la mal pe Ana, care a dormit pe uscat, la prietena Sim.

Suntem, deci, in intarziere, nu reusim sa plecam conform planului asa ca la Maya Bay ajungem cand s-a deschis programul artistic pentru turisti. Celebra plaja din The Beach e aglomerata si isi pierde cumva din frumusete din cauza haosului si a galagiei creata de barcile care vin in continuu si pe care se vad de la distanta bliturile turistilor. Ii lasa pe turisti direct in apa, ca pe pestii scapati din plase, cu veste de salvare de aceeasi culoare, ca sa ii recunoasca la recuperare.

Facem si noi cateva poze scurt iar la vederea unui ferry plin de turisti ne apucam sa strangem in viteza si sa ne desprindem de la boy-uri. Nu e vorba ca plecam, de-a dreptul fugim de aici, inspaimantati ca tot zenul ne poate fi distrus de catre gloata de turisti.

Directia este Koh Lanta. Mergem cu motor, iar nu ne ajuta vantul. Intre Maya si Koh Lanta, Baloo transmite prin statie: „Au venit delfinii la barca mea!”. Iata si consolarea marinarului care ar vrea sa navigheze pe vele si nu are vant: spectacolul oferit de delfini in mediul lor natural. Uhuru si Tonnicola 2 se intorc inspre Emmjay. Pe toate cele trei barci se lasa tacere si membrii echipajelor sunt pregatiti cu telefoane si aparate foto. Se opresc motoarele. Fiecare ar vrea sa scoata un sunet de bucurie, insa nimeni nu indrazneste sa o faca si sa sperie delfinii. Ochii ne sunt atintiti spre luciul marii si asteptam cu nerabdare sa isi faca aparitia. Sunt multi, sunt in toate directiile si sunt jucausi foc, trec pe rand pe la fiecare barca sa ofere cate un numar. Vedem familii de delfini cu pui care inoata impreuna. Orice ai putea sa vezi intr-un acvariu cu delfini dresati nu se compara cu a-i vedea in mare, crestand apa si invartindu-se in jurul barcilor.

Ne despartim de prietenii mamiferi si mergem in continuare spre Koh Lanta. Pe Uhuru, skipperul Horica face un test pe vant 0 de ridicare a mainului, pentru echipajul sau. Totul functioneaza perfect. Soarele intra in nori si incepe o ploaie calda de vara. Echipajul Uhuru, spiritual, stiind ca in Thailanda nu sunt marine si ca apa de pe barca este pretioasa, iese pe punte cu gelurile de dus. Incepe o sapuneala sanatoasa dar, surpriza, pana la momentul clatirii ploaia s-a si oprit, asa ca dusul nu a fost tocmai complet.

In schimb, ploaia lasa in urma sa un vant prielnic. Barcutele Funsailing incep sa scoata, una cate una, velele. Uhuru scoate mainul si genovezul iar barcuta incepe sa alerge pe mare. Pisi se ocupa de coechipierii sai si pregateste cateva supite delicioase. Pe celelalte doua barci este aceeasi atmosfera: cei vechi ii introduc pe cei noi in lumea FunSailing, le arata ce inseamna supitele si buna dispozitie pe barci.

Ajungem in Koh Lanta pe intuneric si Diana face prima ei acostare. Se descurca, drept urmare coskipperul este aplaudat. E randul skipperului sa se afirme: Horica este capitan de dinghi in seara asta, duce pasagerii la mal. Chiar in dreptul barcilor, pe plaja, descoperim o minunatie de loc, un mic complex cu cateva bungalow-uri si un restaurant unde poposim. Se numeste Same Same but Different si are un mood tare bun. Facem 2 mese mari, cu toti marinarii FunSailing reuniti. Servirea e foarte buna iar mancarea absolut delicioasa. De la aperitive si feluri principale pana la deserturile thailandeze autentice. Luam cam de toate, sa gustam unii de la altii si nimic nu ne dezamageste. De la ambianta simpla dar atat de frumoasa, cu becuri imbracate in lustre facute din paie, in forma de pesti, la bungalow-urile care se zaresc in spatele palmierilor si pana la mancarea thailandeza senzationala. Same Same au si un bar in cadrul restaurantului, micut si cochet, cu o servire buna.

In timpul cinei Perju ne povesteste, pasionatelor de sailing, despre cum se fac corect manevrele de ancorare. Povestea ii este intrerupta de un telefon de la Mikiduta, sotia lui. Se retrage sa vorbeasca in liniste cu ea insa vine foarte repede inapoi la noi. “Baloo, dinghiul tau si al meu sunt in larg!”. Marea s-a ridicat, este flux, iar cele doua dinghiuri erau prea aproape de mal. Au fost luate de apa si acum trebuie sa le cautam. Norocul chior este ca dinghiul lui Horica are niste roti mai mari si a putut fi tras mai sus pe plaja – a scapat. Skipperii se inteleg si se organizeaza din priviri. Perju o ia usor pe mal, in directia in care bate vantul. Baloo si Horica se suie in dinghiul scapat. Baloo respira usurat, isi zareste dinghiul la aproximativ 30m de mal, in deriva. 5 minute mai tarziu gasesc si dinghiul lui Perju, aproape de mal, printre pietre. Toate dinghiurile, vii si nevatamate, sunt aduse inapoi la mal si trase aproape de mesele unde povestesc ceilalti. Nu se intampla nimic grav daca pierdeam dinghiurile, era doar o paguba de cateva mii de euro… Skipperii se cinstesc cu o bere!

Dupa masa copioasa si relaxarea pe care locul ne-o imprima, o luam inapoi spre barci, cu dinghiurile – cele salvate si cel salvator. E deja noapte si fiecare se retrage la somn. Toti vrem sa fim fresh pentru urmatoarea zi, cine stie ce surprize ne asteapta, ce peisaje si ce pesti o sa mai vedem, ce locuri o sa mai gasim.

Ziua 5 – 08.01.2015

Dimineata ne trezim si o luam tot catre Same Same. Programul e relaxat azi, nu avem vreun scop sa ajungem matinal undeva, asa ca unii se duc la masaj, altii direct la micul dejun. Insa micul dejun este o adevarata dezamagire dupa cat de buna a fost mancarea aseara. Omleta e foarte grasa iar untul este expirat. Pentru ceea ce ofera Same Same la micul dejun preturile sunt foarte mari. Doar freshul de mango e bun si merita platit.

Mai sus de Same Same, la doar cateva sute de metri, ai nostri fac cu randul la masaj, in grupe de cate 3. Simona, Bianca, Elena, Pisi, Popix, Diana sunt doar cateva dintre marinaritele care au trecut prin mainile fine si pricepute ale thailandezelor. Au negociat masajul thailandez cu ulei de la 500 la 400 de bahti, dar cei 10 euro platiti au meritat din plin. Simonica si Shendrea nu mai prind loc, dar sunt rezolvati “Thai style”: sunt inghesuiti de un localnic pe acelasi scooter impreuna cu soferul si sunt dusi la masaj in alt loc, spre oras.

Usor, usor toata lumea isi termina micul dejun, cafelele, masajele, baile in mare si programul de plaja si o luam spre barcute. Pregatindu-se de plecare, Horica realizeaza ca lui nu ii mai urca ancora. Desi toate etapele au fost urmate indeaproape, ancora refuza sa urce. Se pare ca motorul de la winch-ul care ridica lantul si ancora s-a ars. Dupa cateva telefoane ne dam seama ca nu suntem in Grecia, unde intr-o zi firma de charter ar fi fost la locul unde suntem noi si ar schimba motorul… Horica se uita in jurul lui: din 10 ocupanti ai barcii, 7 sunt fete iar dintre cei 3 baieti ramasi, unul are probleme cu spatele si iese din joc, iar unul este skipperul si teoretic ar trebui sa stea la timona. Din fericire ultimul, Karsten, fecior vanjos de felul lui, primeste cu zambetul pe buze sarcina de a scoate tot lantul si ancora…. la mana. Astfel, lipsa salii unde merge in Germania regulat se atenueaza. De la mijlocul perioadei, Uhuru ramane fara motor la ancora, dar cu Karsten la post. Zilnic de atunci si pana la acostarea finala, Karsten, cu ajutorul lui Horica, trage cu drag si spor de lantul lung, care are cateodata si 40-50m. La timona vor ramane pe rand Popix si Diana. Cei doi fortosi stabilesc ca fiecare reusita – lantul ridicat la mana – va fi recompensata cu cate o bere rece.

Pornesc, asadar, toate barcile spre Koh Lanta. Se merge pe motor. Ocolim coltul sudic al insulei si punem curs Koh Muk, urmatoarea destinatie. Perju scoate velele si vine usurel pe un vant scurt peste 10 knoti, Baloo si Horica merg inca pe motor pana in dreptul insulei Koh Ngai unde vantul se inteteste, marea incepe sa se framante si apar si valuri de 0,5 – 1m. In departare valurile au o spuma alba pe creste, semn ca avem un Beaufort 5,6. Ridicam imediat velele – in sfarsit un vant mai intens, numai bun de sailing. Baloo are ceva probleme cu main-ul si il ridica mai greu, insa Horica,  imediat ce ridica velele la primul reef pleaca ca din pusca.

Ajungem pe seara in golful din SV Koh Muk ancoram pe rand si bifam primul sailing pe timp de noapte din Thailanda. Este interzis din cauza plaselor de pescari, insa in zona asta nu prea am vazut pescari asa ca suntem in siguranta. Nu am fost nesabuiti! Barca lui Perju merge pe uscat sa manance, iar celelalte barci se strang la Baloo pe barca – se pune de petrecere! Spre miezul noptii se alatura si Perju cu ai lui, cu burtile pline. Petrecerea tine pana tarziu in noapte iar cum am petrecut si cum ne-am distrat ramane numai pentru noi de stiut!

Ziua 6 – 09.01.2015

Astazi avem program lejer, vrem sa vizitam pestera de smarald (“Emerald Cave”) din Koh Muk si sa mergem 5-6 mile, conform Pilotului, pana pe coasta vestica a Koh Kradan unde sunt niste plaje foarte frumoase si niste complexe de bungalowuri minunate. Planul este sa ramanem aici peste noapte. Dupa ce primele raze ale soarelui isi fac aparitia, unii pleaca la snorkeling, altii pe uscat, iar cei care au petrecut mai puternic, inca se odihnesc. Apa este destul de clara iar snorkelingul este minunat. Sute de pestisori apar in calea noastra.

Intorsi la barci, ne organizam pentru plecarea la pestera. Mergem cu barcile. Doar Horica o lasa pe a lui la ancora pentru a nu fi nevoit sa o scoata la mana de doua ori. Isi imparte echipajul pe celelalte doua barci si uite-asa plecam spre pestera de smarald. Gasim zarva destul de mare, insa incomparabila cu cea de la Phi Phi. Aici parca punctul turistic este totusi prea indepartat de turistul dornic sa mai bifeze o atractie. Nu putem ancora chiar in fata pesterii, mergem mai spre Nord, unde vedem cateva veliere ancorate si descoperim un golfulet de vis. Nu stam pe ganduri, ancoram si ne aruncam in apa turcoaz si in dinghiuri  sa ajungem la mal. Facem snorkeling, plaja, si plecam pe rand spre pestera. Ajunsi la ea, descoperim ca este destul de lunga si ne dam seama ca ne trebuie o lanterna. Ne organizam intr-o grupa cativa, Horica cu lanterna in fata ne lumineaza si dupa 10 minute de inot ajungem in ceea ce este, poate, cel mai minunat loc vazut pana acum in Thailanda. E greu de descris.. Pare ca suntem intr-o laguna. Suntem in interiorul unei stanci inalte de care stau agatate liane si pe care se catara o multitudine de plante de un verde atat de frumos ca pare aproape photosopat. Apa este, evident, ca smaraldul – de aici si numele locului. Ne bucuram de ecourile vocilor noastre, de razele de soare care ne mangaie si ne bucuram ca niste copii de cateva liane care stau intoarse in apa si ne folosesc drept leagane.

Dupa aproximativ 30 de minute parasim acest loc minunat – se pare ca exact la timp, pentru ca in pestera ne intersectam cu o haita de turisti, prinsi unii de altii, toti cu veste portocalii, inoata sincron si parca formeaza un urias miriapod.

Ne suim pe barci, Perju si Baloo ii dau inapoi pe clandestinii de pe Uhuru, se ridica toate ancorele si se seteaza curs Koh Kradan. Vantul nu bate, mergem din nou pe motor.

Horica are nevoie de gheata pentru supici si il cheama pe Baloo langa el. Preventiv, Diana scoate fenderele pe babord si atinge un carlig care tinea costumul de baie al Anei. Uite-asa, cu mare indemanare, Calzedonia se duce la fund, ceea ce ramane in urma este strigatul disperat al Anei si un nou obiect trecut pe contul de profit si pierderi la minus. Daaar, cel putin avem gheata si cocktailurile pot fi pregatite ca la carte!

Ajunsi pe partea de V a Koh Kradan avem parte de un inceput de apus fermecator. Sunt la ancora multe barci de pescari, dotate cu lumini, pentru a atrage pestii sepia, pregatite sa iasa la vanatoare odata ce se lasa seara. Masuram coasta vestica de la S la N dar nu gasim nici o plaja cu bungalow-uri, semn ca Pilotul nu este atat de exact pe cat credeam. Coasta este lipsita de orice plaje si ajunsi la Nordul ei avem de ales daca mergem mai departe pana in Koh Lanta sau cautam pe coasta de Vest a urmatoarei insule, Koh Ngai, un loc pentru a ne petrece noaptea. Pana in Koh Lanta mai sunt 2 ore, sau 2 ore jumatate daca trecem pe langa Ko Ngai si nu gasim nimic. Alegem a doua varianta, insa nici pe aceasta coasta a insulei Koh Ngai nu gasim nimic. Se porneste si un vant de pupa, acelasi care ne-a suflat acum o zi la venire. Pe cand soarele se pregatea sa se scalde in mare, toate barcile FunSailing scot genovezele si ne lasam purtati de vant pana la punctual sudic al Koh Lantei, marcat cu un far.

Este deja noapte, ne este imposibil sa vedem eventualele plase aruncate de pescari, asa ca ne bazam pe noroc si instinctul skipperilor sa nu prindem nici una. Mai mergem 10 minute pe vele pana deslusim niste asezari luminate. Trebuie sa fi ajuns in primul golf de pe insula. Strangem velele si mergem pe motor pana aproape de lumini, unde putem observa un mic restaurant. La 5m adancime aruncam ancora, verificam ca a prins si Horica cu al lui dinghi pleaca in recunoastere. Avem reflux, si cateva pietre ies la iveala aproape de mal. Se intoarce si ne anunta ca este cam “cu cantec” sa ajungi la mal, dar impreuna cu Perju si Baloo a gasit un drum printre pietre. Smecheria e ca atunci cand ajungem la mal toata lumea trebuie sa sara rapid din dinghi, pentru ca se formeaza valuri si riscam sa ne udam ca si cand am fi venit inot. Parca niciodata nu a fost asa complicat un drum la mal cu dinghiul, dar o facem si pe-asta.

Ajungem toti la restaurant, un loc rustic dar cu farmec si mancare tare buna. Cativa dintre noi sunt dusi de catre patron cu masina la un supermarket, pentru a mai face ceva cumparaturi pentru barci.

Pana ajungem inapoi la dinghiuri sa plecam pe barci marea a crescut din nou iar pietrele nu se mai vad. Mergem incet si cu grija, ne lumineaza doar stelele si luna calea. Fiecare ajunge pe barca lui si astazi incheiem seara mai repede decat cu o zi in urma.

Ziua 7 – 10.01.2015

Este penultima zi plina pe care o avem si trebuie sa hotaram unde ne petrecem noaptea. In plan era sa trecem din nou prin Phi Phi Le si sa stam la ancora la Maya Bay. Poate asa vom avea parte de plaja din The Beach numai pentru noi. Dar parerile sunt impartite si multi nu mai vor in acelasi loc unde am mai fost. Mai avem o alternativa, insa este cam departe si vom avea cateva ore bune de mers pana acolo. Dar este destinatia care pare a fi compromisul cel mai bun, si anume Railey Beach din Krabi. Am citit multi despre plaja asta, accesibila numai cu barcile, insa fiind pe continent, fluxul de turisti are sa fie mare. Dupa micul dejun si balaceala de dimineata, ne punem la drum. Avem 38 mile, aproximativ 6 ore. Mergem paralel cu coasta Koh Lantei si suntem in continuare fascinati de frumusetea acestei insule bine ascunsa din itinerariul celor mai multi turisti. Facem slalom printre plasele de pescari care sunt mai multe decat de obicei. Ne apropiem pentru a nu stim cata oara de un front care vesteste ploaie, de parca nu l-am fi vazut toata saptamana. Norocul nostru ca ploile tropicale nu tin mult. Iar norocul si mai mare – nu am mai prins ploaia.

Am ancorat pe noapte la Railey Beach, la 5m adancime. O parte din gasca a plecat pe mal si distractia s-a intins pana dupa miezul noptii. Cealalta parte din gasca a ramas pe barci – s-au odihnit, stiind ca a doua zi aveau sa vada o minunatie de golf si au vrut sa se poata bucura din plin de loc, fara mahmureli si dureri de cap. La prima ora plajele aveau sa fie numai pentru ei.

Ziua 8 – 11.01.2015

Ultima zi plina a inceput pentru unii cu primele raze de soare. Pe barca lui Horica, mai mult de jumatate din echipaj era deja pe deck cand soarele isi facea loc de dupa stancile abrupte care ieseau maiestos din apa. Pentru astfel de momente traim! Pe cand pe alte barci se pregatea abia cafeaua, Horica si Popix, Codruta si Karsten, Kitty, Diana erau deja la snorkeling langa o plaja aurie si goala. La pranz avea sa devina neincapatoare pentru turistii veniti cu
longtail boat-urile.

Dupa snorkeling si primele cafele ne ducem la mal sa luam micul dejun si sa vizitam putin locurile. In afara de faleze, insula era cam mizerabila – pacat de ea, nu stim de ce nu se sinchisesc oamenii sa fie curata peste tot. Ocolim o stanca abrupta, numai buna pentru cataratorii profesionisti, si ajungem la plaja de langa locul de snorkeling. Pe drum ne intersectam si cu niste maimute care, conform speciei, sunt tare rele: incearca sa fure orice: de la apa si pana la ochelari de soare. Plaja, insa, este minunata. E presarata cu palmieri si tot felul de copacei care ofera locuri numai bune pentru a ne ascunde de razele prea puternice ale soarelui. Orientati catre turism, thailandezii ofera aici masaj, manichiura si pedichiura direct pe plaja, iar din longtail boat-urile ancorate la mal se pot cumpara bauturi reci si mancare traditionala.

La plecare o parte prefera sa reia drumul pe jos. Insa altii vor sa experimenteze drumul cu longtail boat-urile. Alex negociaza cu una dintre ele sa ne duca pana la malul unde aveam parcate dinghiurile si, pentru numai 2 euro de persoana, ne suim.

In tot acest timp, Perju si cu ai sai nemti gasesc o plaja ascunsa si stau toata ziua acolo. Nemtii sunt incantati maxim, probabil sunt si ei satui de acest turism care te lasa fara aer. Destinatia pentru ultima noapte este undeva aproape de marina, cam la 3 ore distanta. In Thailanda nu avem orarul din Europa, nu trebuie sa aducem barcile pana la 9 dimineata cel tarziu, asa ca ne putem permite sa facem o distanta mai maricica in ultima noapte, pana la marina. Alegem un golf la Vest de Koh Yao Yai. La fel ca si in zilele anterioare, ajungem tot pe noapte la locul stabilit. Avem parte de un alt apus de vis, mai bun decat cele mai frumoase apusuri din cele mai romantic filme. Este ultimul vazut de pe barca.

In fiecare zi de sailing Perju si ai lui ne-au tot invitat pe barca lor pentru party. Intr-un mod ciudat, insa, niciodata nu s-a concretizat pentru ca erau mai mereu pe uscat sa manance iar cand se intorceau petrecerea era deja in alta parte. Asa ca cele doua barci de romani fac un plan – vor sa le-o coaca nemtilor. Stiind ca isi vor urma programul si vor merge pe mal sa manace, romanii aveau sa “cucereasca” Tonicola2. Toti cei de pe Uhuru si Emmjay ne-am strecurat in timpul cinei nemtilor si au inceput usor cheful. Am adus muzica, bautura si voia buna. Prin statie, Perju ne spune la fel de hotarat ca si pana acum, ca in seara asta party-ul are sa fie pe barca lui. Ceea ce el nu stia era ca party-ul deja incepuse. El ne dadea instructiuni de pregatire – dar placerea si distractia erau deja in toi! Nu mica le-a fost surpriza cand au ajuns la barca si ne-au gasit in mijlocul petrecerii. In istoria FunSailing, aceasta este seara care va ramane cunoscuta sub numele “Taking over the german boat”!!! A fost unul dintre cele mai reusite chefuri de saptamana asta – nemti, romani, marocani si suedezi s-au amestecat – iar mixul rezultat a fost excelent! Tarziu in noapte, doar pentru ca stiam ca aveam sa ne trezim devreme, ne-am retras fiecare la barca lui. O petrecere numai buna pentru a incheia o saptamana tare reusita!

Ziua 9 – 12.01.2015

Ne-am trezit unii cu dureri de cap, altii mai fresh, am luat ultimul dejun pe barca iar Karsten a ridicat pentru ultima oara ancora impreuna cu al ei 40m de lant. Celelalte barci au apasat numai pe un buton pentru treaba asta… Dar uite-asa se fac muschii si raman in memorie clipe inedite! Imediat dupa ce punem curs Yacht Haven Marina se porneste un vanticel dinapoia traversului. Desi eram in urma cu timpul, urmam toti modelul lui Perju si oprim motorul, derulam complet vela genovezului si ne lasam purtati de vant spre ultima destinatie – marina. Intram pe canal, strangem velele si motorim pana in marina, unde alimentam cu diesel si acostam de unde am plecat. Barcile sunt aduse fara nici o atingere, motorul ancorei este o exceptie insa nu s-a ars din cauza noastra. Firma de charter este multumita, skipperii primesc garantia inapoi si totul este in regula. Alex si Miruna impreuna cu Bianca se grabesc sa prinda un avion, insa nu pleaca pana nu facem poza de grup si ne luam cu totii in brate. Suntem siguri ca ne vom mai vedea si cu alta ocazie, cel mai probabil in cursul anului, pe una din barcile FunSailing.

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.

Copyright media:

ThaiFun Crew