ThaiFun 2017 – Nomen Est Omen Marea Andaman, Tailanda

DIANA – Bavaria 39
Tailanda 3 Jan – 13 Jan 2017

Echipaj: George, Ioana, Adi, Alexandra, Laurentiu, Anca
Capitan: Perju
Povestitor: George

Cuvant inainte : „E un jurnal lung, si nici macar nu am scris tot… dar si cite am trait!”

George

Nomen Est Omen

Preambul

02 01 2017 Phuket

Cred ca am aterizat toti in Phuket. Nu suntem toti in acelasi loc dar sigur ne gindim la aceeasi treaba. Mai cautam un loc dosit sa luam cina, Baloo si Sendrea ne acompaniaza cu scuterele pina ajungem la un restaurant cu bufet suedez local. “We want food!” zicem noi flamanzi, dar nu rupti de foame. “Yes but you cook!” sintem intimpinati cu vestea stupefianta. “No, I eat” zice unu dintre noi “You eat YOU cook!”. Ne asezam la masa si primim doua castroane cu foc. Ma simt ca in povestea cu Fat Frumos, eu fiind calul. Creca daca ne era mai foame imbucam cu ligura si ne luam zborul. Incepem sa ne prindem ca trebuie sa ne facem singuri de haleala. Bufetul suedez e cu cruditati: peste,  ceapa verde, pui, bile portocalii, caracatita, taitei fierti, creveti. Ni se aduc doua capace cu gauri, speciale, si un recipient cu zeama. “Supa” zice localnicul care ne serveste, “asta e  Supa!”. Sendrea si isi suflica manicile, ca era in maieu, si incepe sa dea indicatii: “Shabu Shabu!” zice, si icepe sa puna pe gratar ce caram de la vitrina cu produse, in special creveti, spre indiferenta lui Baloo. Ne dam seama mai tirziu, dar tot degeaba, ca tot fengshuiul era sa ai rabdare si sa povestesti un film, in jurul focului, in scop de relaxare si adunare la cina cum ar veni, de socializare; dar noi suflam in carbuni ca de 1 Mai, si in zece minute incepem un ospat incandescent. Sendrea e intr-un fel de transa culinara samanica ce produce cel mai delicious potpuriu gastronomic. Plecam ultimii. Suntem plini.

A doua zi trebuie sa ne adunam in marina, dar pina atunci mai sarim in piscina supraumpluta de la ploaia torentiala de peste zi. Relax.

03 01 2017 Phuket Marina

Se da desteptarea, si ne inghesuim catre cele doua masini in care in sfirsit ne imbarcam.

In marina Phuket ne intilnim cu Perju, lovit de jetlag, care ne bate obrazul ca nu ne-am organizat cu aprovizionarea. Cel mai apropiat loc de cumparaturi e fix acolo de unde ne-am grabit noi sa plecam mai devreme, deci chemam taxiuri cu care sa plece inapoi cei desemnati sa faca cumparaturi. Si pleaca. Si dureaza. Si noi stam in marina, care marina azi e plina de americani. Bem bere.Timpul trece. Se iau barcile in primire. Se apropie seara, iar cumparaturistii se chinuie cu niste rafturi goale si intoleranta la lactoza a asiaticilor; cumparaturile se fac greu. E o jungla in supermarket. Ne reintregim catre seara si decidem ca nu mai plecam azi. Nu avem asigurare pentru navigatia de noapte, pentru ca marea e plina de plase de pescuit si custi de recoltat crustacee.

in Marina Phuket asteptam cumparaturistii

Pe mal, relaxat la o bere, Perju ne face introducerea recte breefingul, adica reguli de baza de cum sa ne comportam pe barca. Jumatate de ora ne explica cum functioneaza toaletele si ce greu se desfunda. O toaleta infundata te poate usura si de mult rom, se pare, nu mai putin disconfortul olfactiv, de la putoare.

Printre barci, pe sub catamarane/ Concursul de Caiac Slalom Subpontoane/ E in plina desfasurare /Se pare

04 01 2017   Phi Phi

Soarele ne da desteptarea. Punem prosoapele pe umeri si ne agitam catre baia de pe mal.Mai facem un dus si ridicam ancora. Ma rog, un fel de a spune ridicat ancora, ca de fapt ne anuntam intentia prin radio si trei indivizi apar sa ne asiste sa iesim din marina. Avem vint, ridicam pinzele, facem slalom printre dispozitive de pescuit, iesim in larg si vedem prima imagine care arata ca in vederi: Stinci abrupte se ridica vertical din mare si pescari pe barcile lor cu cozile lungi se plimba la orizont.

Trec la carma eu. Pe cei mai multi soarele si valurile ii trimit la culcare. Bandat, pe valuri, cu vint din travers, barca se lupta sa inainteze spre Ko Phi Phi Don. O tin pe curs, ma lupt cu valurile.  Sailing in toata regula. Apare Perju , se uita in jur, imi cere adincimea, pare agitat, ma pune sa trag stanga. Aveam sa aflu mai apoi ca eram intr-o zona rosie. As fi putut sa lovesc barca, noroc ca era apa sus. Valuri de un metru si vint cu rafale si de 30 de noduri poarta barca cu 6 noduri contra curentului. Rifuim. Mergem bandat, din cand in cand carma iese din apa. Drumul e cam lung si presarat cu custi de crabi. Slalom printre buoy-uri.

Mai avem vreo ora pina ajungem cind vedem vela mare pocnita. Doua cusaturi au cedat. Destul cit sa ne strice cheful. Intram in golf pe motor, dupa ce stringem velele. Un golf minunat, populat de turisti tineri in cautare de distractii zgomotoase. Mergem la mal cu Dinghi, printre barci cu cozi lungi, in timp ce apa scade sub noi.

Pe plaja, un bar, ofera spectacole cu jongleori de flacari intre privitori in pericol. E plin de restaurante si discoteci cu muzica la maxim. E ingramadeala. E o discoteca totala, o masa amorfa de petrecareti.

Ne retragem pe barca dupa ce mai lenevim pe plaja.

La Camp Bar niste chinezi sub influienta, canta fals.

05 01 2017 Bambou Bay Ko Lanta

Ne trezim, in Phi Phi Don, enervati, unii dintre noi, de cit de tare a urlat muzica pe mal pina la ora doua. Jetlagul nu a trecut si ar mai fi fost bine niste somn. Jetlagul, discoteca de pe mal, sailingul intensv de ieri, ne-au  stors un pic de zimbete dar nu ne lasam impresionati.

Soarele musca, dis de dimineata, din pielea expusa. Sunt sfatuit sa imi dau jos tricoul alb, hehe!. Cu Dinghi, plecam sa facem niste snorkeling sub stinci. Se impune deci echiparea. Umplem un Dinghi cu de-al de noi si mergem la marginea abrupta a golfului. Ne intilnim cu Nemo, acolo la el acasa sub apa, cu consatenii lui, si toti pestii din Shark Tale, ne facem cu mana prieteneste, in privirile sfioase ale Tridacinei Maxima.

Ridicam ancora si mergem pe motor, ca stiti, nu mai avem vele functionale. Navigam cu motorul, lin, ca nu mai sint valuri de un metru.

noi echipajul de pe Diana

noi echipajul de pe Diana

Ancoram in golful minunat Bambu Bay. Vremea se anunta prietenoasa. Spre mal, Dinghi face pe nebunu si trebuie gidilat un pic. Cu Tzushfuterul, unealta nelipsita din trusoul unui skipper, il rugam pe Dinghi frumos sa nu mai faca pe nebunul, si sa ne duca la mal, ca doar de aia e Dinghi. Apoi explica-i americanului Adi, vreo ora, cum se inventeaza cuvinte noi in limba noastra ca o comoara de piatra rara, si cum limbajul in general este un organism viu…

Ne adunam care pe unde putem sa mincam ce ne ofera restaurantele luate prin surprindere de numarul crescut brusc, de vizitatori galagiosi, in haine tehnice. Un cuplu de oameni ca noi de tineri, dar mai simandicosi, isi inchid decolteele halatelor de baie, ca se credeau singuri. Chelneri afumati de fum, ca la ei in religie nu se serveste alcool, se chinuie sa ne serveasca frumos, in privirele galese ale sefului lor, tot ametit, care emana aceeasi aroma dulceag-unsuroasa, cu care probabil a fost intzarcat acum saizeci si ceva de ani…

Ne mutam la cealalta carciuma sa mai consumam niste cocktailuri Ban Phu Lae, comandate in gura mare, ca sa zic asa.

Dupa ce inchide si acolo, ne mutam pe sezlongurile grupate pentru noapte, unde capturam niste crabi pe care ii punem sa se lupte, spre indiferenta lor, si, necombativi, isi vad de viata lor marina. Aparatorul sezlongurilor apare, si, beat mort, dar nealcoolizat, incepe sa ne informeze ca mama din dotare este implicata in actiuni de relaxare totala a musculaturii cu incetarea totala sau partiala a constiintei menita redresarii fortelor proprii, si nu ar fi frumos din partea noastra sa ii tulburam starea. Ne pune in vedere ca suntem bine veniti pe insula, si ca Romania nu e foarte departe de inima lui. Ai auzit, ba…?

Plecam la barci insotiti de ecoul surd, fiecare in capul lui, al afirmatiei sezlonghistului: “You came here to HoliDAY, not to Holy DIE, didn’t you?”, timp in care niste baieti decid sa stea pe mal ca sa doarma la hotel.

Incepe ploaia. Cu vint cu tot. “E furtuna”, ne spune Perju, care ne arata forma valurilor ce tradeaza furtuna din larg si da drumul la motor. Barcile se plimba in vint in sus si-n jos, ca niste frunze pe apa. Anca déjà are in maini, spanzurate, doua dintre cele trei fendere cu care e echipata barca, pe care le tine ca pe doi iepuri gata sa ii sacrifice daca se apropie careva  prea mult de noi sau noi de ei. Barca lui Mita e aproape dar sintem pregatiti. Baloo cere ajutor prin statie, valuri de furtuna se zbenguie intre barci. “Dragheaza! Dragheaza! Dragheaza” Striga Perju de pe punte, inainte de a se auzi o pocnitura nu prea placuta. Nu toate ancorele au tinut! Rafale de vint ating 36 de noduri, e furtuna. Dupa o ora de furtuna se potoleste un pic, nu de tot. Barca bandeaza, se baga cu gardurile in apa, babord-tribord, babord-tribord… Nu avem ce sa facem mare lucru, dar daca se inteteste ridicam ancora si iesim in larg. Nu se inteteste, nu se linisteste, si incercam sa ne culcam in balansul infinit al barcii. Prin statie se aud skipperi mirati. Ne tinem de noptiere si mobilier sa dormim. Noaptea trece greu; mai atipim, mai intra apa prin chepeng, cind o voce prin radio ne imbarbateaza: “Hai baieti ca mai e o jumatate de ora si se face lumina!” Cum a trecut noaptea asta nimeni nu poate povesti foarte clar. Perju cred ca a stat la marginea patului cu fruntea in palme toata noaptea. Barca e ca dupa un rostogol complet. Toate lucrurile sint amestecate. Au mai cazut din cofraje si niste oua. ThaiFun? Taifun de-a dreptul!

 

06 01 2017 – Lanta

Ne-a balanganit de ne-a amestecat gindurile in cap! Cred ca de aia pling copiii – de la leganat! Suntem bine. Ce bine ca e ziua! Ne adunam pe mal sa ne tragem sufletele. Comandam mancare si cocktailuri. Nu ne hotarim sa plecam repede. O maimuta scobeste o nuca de cocos, pe nisip. Doi romani se duc sa o sperie.

Prognoza nu arata foarte bine, s-a schimbat radical de la o ora la alta. Anomalie meteo. Ne dam seama ca nu putem pleca mai departe dar nici in Bambu Bay nu mai e de stat. Decidem sa mregem in alt golf, aproape, dar care e mai adapostit de niste insulite mici, si daca vine furtuna nu se fac valuri mari. E doar la o ora de navigat. Plecam, facem slalom printre plase si capcane de pescuit, si ancoram intre Ko Lek si Lanta. Pe mal, un sat de pescari musulmani ne asteapta sa ne dea de mancare. Facem o baie, Anca si Alexandra primele, si ne plimbam in Dinghi catre mal. Restaurantul cel mai mare ne aduna pe toti, si cind veneau aperitivele incepe ploaia. Torential. Nu se vede mai departe de patru metri. Perju se agita catre Dinghi sa mearga la barca; noi am inchis-o, am asigurat-o, dar nu se stie niciodata. Nu poate pleca nicaieri. Ramane sa asculte prin radio discutiile celorlalti skipperi. Cred ca cineva a trebuit sa repuna ancora. Facem planuri sa raminem pe mal. Ploaia nu pare ca se va opri repede. Mancam de toate: banane cu fructe de mare, rata crocanta, supe cu cocos, banana cu oua. Mancam de sta ploaia, si daca a stat ploaia tusti in Dinghi, si in doua ture hopa sus pe barca. Barca a trecut bine de ploaia asta. Ne hlizim maxim si mai mergem si la petrecerea de pe barca lui Baloo, unde Baloo doarme, si nefiind prezent este absent. Din galeata, bem niste cocktailuri foarte bune. O barca comerciala ne forteaza sa dam muzica mai incet, ca sa ne uitam la ea, si ploaia ameninta iar golful.

Ne retragem la barca noastra si dupa o ultima baie nocturna, Anca prima, si inca un rind de rom, dam stingerea.

07 01 2017 Lanta

Ploua. Ne-am trezit pe ploaie. A plouat toata noaptea. A plouat prin chepenge, am dormit in apa. Patul e ud.

Patul ud si pozitie conforma

Patul ud si pozitie conforma

E 11:00 si nu vrea nimeni sa se trezeasca. Dam desteptarea. Toti au niste fete plouate. Ploua. Planuim ziua in curs: gatim, facem un pic de baie, si poate ajungem si pe mal.

“Capitane, daca ploua toata ziua ce facem?” Zic. “AIA IE” zice Perju, “Gatim pe barca, deschidem niste sticle, gasim noi activitate!”

Ploua. Sarim in apa calda. Facem concurs de sarit sincron . Facem niste dusuri apoi gateste Perju o minunata omleta in care isi mai adauga niste sare, care era zahar, si din care a pus in mancare anterior. Ne amuzam, adaugam sare, mancam.

Plecam la mal cu Dinghi.

Aberam intre cocktailuri despre viatza. Mai ploua un pic. Mancam  de seara. Abia-abia plecam de la mal, pe niste valuri mari, iar Poseidon il ia prizonier pe Flop, fratele geaman al lui Flip, slapul verde, achizitie proaspata, de azi, cum ar veni.

slapul orfan

slapul orfan

In toiul noptii, Perju, ager cum il cunoastem, pescuieste un exemplar minunat de Dinghi Ratacitor, specie rara, aducatoare de rom pescuitorului, si rusine ratacitorului.

08 01  2017 Lanta

Ne trezim ca bate un pic vintul, pe la sase. Baloo langa noi pe barca lui, la prova, se tine de arborele focului, falnic ca un copil legitim al lui Poseidon, echipat in maieu si pantaloni trei sferturi din bumbac cardat, tricotat pe masina circulara cu finete 14, ca abia se trezise, si asa doarme el, cred. Valurile cresc instantaneu si in secunda doi Baloo se face cit poate de mic si se tiraste pe linga gard inapoi la adapost, ca a inceput furtuna.

E furtuna.

Ancorele nu tin. Mita se chinuie sa isi pastreze pozitia, vrea sa ridice ancora, Perju se uita in zare si il sfatuieste sa mai reziste putin ca in zece minute se opreste furtuna, asa a citit el in nori. E ora 07:30. Care mai de care, disperati, ridica ancore si pleaca sa repuna ancorele mai departe de tarm. Rafale trimit vintul cu 40 de noduri. Ancora noasrta tine mai bine dar tot trebuie sa ne mutam. Perju da drumul la motor, si, cadou de la providenta, maneta de blocheaza pe neutru, ca tot nu mai tine ancora. Dupa doua injuraturi, un apel nu prea convingator prin statie si doi punmi aplicati iscusit, maneta se deblocheaza. Ies prin chepeng si ma duc sa ridic ancora. Reancoram mai departe de mal. Barcile se lupta cu furtuna déjà de trei ore. Au zburat de pe punte haine si prosoape: “Aia ie!” zice Perju. Cintam niste cintecele vesele “Dimineti cu ferestre deschise…!” si “Dincolo de noapte e zi, dincolo de nori soareleee va rasariiiii!” si furtuna nu mai sta! Vintul e din ce in ce mai tare, ploaia te doare daca te expui neechipat. Stiu ca sint second in command, ca asa am aflat la briefing, deci daca Perju e incapacitat tre` sa trec la carma. Nu cred ca as sti ce sa fac sa salvez barca, si chiar ii spun ca daca se intimpla doamnefereste eu pun barca pe plaja, o parchez de nu se vede; s-ar putea sa se rupa un pic, dar nu o sa paeasca nimeni nimic. Perju nu aude, nu raspunde, tine in vizor puncte de reper sa vedem daca dragam. La 40 de noduri de vint ne bucuram cu urale, ca ce altceva sa mai facem? Mai bem rom si se face ora 11:00 cind se opreste furtuna.

Pfui! Ce bine! Stam pe punte si ne uitam unu la altu’ multumiti. A trecut!

La 11:30 incepe. Ce incepe? Ati ghicit! Inca o furtuna, iuhuu! ca acuma stim cum se face! Haida! Da drumul la motor, tine barca in sarcina sa nu se smulga ancora, uita-te in zare sa iti dai seama daca ne deplasam, daca dragam. “Ceva nu e bine!” zice Perju, “ am reper patru barci, si pare ca inaintam in directia din care bate vintul, ce e asta?”. Vintul e mai puternic, primim cu urale si aplauze rafala care depaseste 50 de noduri, ca de 40 am mai avut la inviorare. “Capitane!” zic dupa vreo doua ore si ceva din a doua furtuna pe ziua de azi, “cum procedam daca nu se mai opreste?”, pentru ca asta parea ca se intimpla – o furtuna interminabila, un maraton al furtunii, un test de anduranta nervoasa, o proba de concurs Spartan, si Poseidon e gazda. “Aia ie! Facem cu randul, dormim iepureste, tinem barca pe apa! Ce sa facem?”. Iata si lectia de furtuna ce frizeaza asimptotic gradul 9: Tine barca pe apa! Check! Bem rom, se mai rupe acoperisul de la parasolar. “Capitane s-a rupt parasolarul!” “Aia ie!”. E ora unu. Imi vine rau. Nu trebuia sa beau rom. Ma duc in cabina cu un sentiment de vinovatie. Ma trezesc ca nu se mai misca barca. E tirziu dupa amiaza. E cinci. E liniste.  Steagurile sint ferfenita, dar cit a ramas din ele e curat ca lacrima.

Ferfenita

Ferfenita

Intreb ce s-a intimplat, ca sprincenele lui Perju sint pe la jumatea fruntii, in urcare, in timp ce prin statie se aude ceva despre semnale de urgenta… plecat acasa… barca de salvare… “Au cacat steagu`” imi zice “ Explica-i tu ce inseamna” si arata spre Laurentiu.

Gatim pe barca niste oua ochiuri si parca asa prietenie nu am simtit niciodata. Cumva, mai mult prin contrast, stim ca am trecut printr-o furtuna periculoasa, chiar daca echipajul nu a simtit vreun moment starea de pericol efectiv.

Deliciu culinar

Deliciu culinar

Perjule iti multumesc ca te-ai comportat ca o stanca de care cel putin eu m-am tinut moral in timpul furtunii. Furtunilor.

Aia a fost !

Aia a fost !

Mai pe seara ne intilnim pe barca la Baloo si schimbam impresii. Ne imbratisam si ne pupam doi cu doi, ca niste supravietuitori. Daca esti atent la discutiile skipperilor poti afla tot miezul comportamental in caz de furtuna.

Petrecerea continua!

09 01 2017 Ko Muk

Dimineata mai dam o tura catre mal, dupa ce ne face Laurete cafea. In golf se vede o barca cu genovezul facut ferfenita. Aveam sa aflam pe mal ca pe barca aceea erau niste suedezi care au fugit din acelasi golf din care am plecat noi din calea furtunii, si care au intrat cu pinzele ridicate in golf. Furtuna nu i-a iertat le-a pocnit pinza. Acuma o duceau la gunoi ambalata fisii in patru saci negri de gunoi. Pe doc,un american din New Jeresy, ne spune cum a petrecut el singur pe barca, ieri, de furtuna: “Aveam doua ancore si toate parimele peste bord. Veneau valuri de imi acopereau barca. Beam Whiskey si ma cacam pe mine de frica… nu am dragat deloc, ma uitam la voi toti cum dragati!”

Ne imbarcam si plecam; navigam frumos, pe motor.

Ajungem in golful de destinatie si ancoram. Pare ca e concurs de ancorare. Nu ne iese din prima, dar co-skipperitele lui Perju intra in actiune si ancora se prinde elegant de findul apei. Celelalte barci inca nu au ancorat, ca e cu mai multe incercari, si noi fugim spre mal. Localnici, influientati de Bob Marley, ne primesc la circiumele lor. Mincam la Koyao Seafood, un restaurant cu o terasa suspendata pe versant. Ospatarita ii convinge pe baieti ca au comandat ce le-a adus ea. “YOU ORDER YOU EAT!”, cum a si zis de fapt…

Koh Mook

Koh Mook

Pe plaja, barul cu muzica ne gazduieste si ne imbata cu arome locale, pina se gata gheatza. La ora doua sintem invitati sa plecam. Anca nu incape in apa ca o dam afara de sub clarul de luna, si dupa balaceala ne retragem care mai de care pe la barci.

BobMarley ?

Cind sa adorm, “George a plecat si nu a platit opt cocktailuri” se aude pe radio. De unde pina unde… ?!

10 01 2017 Ko Kradan

Dimineata ma trezesc primul. Imi vine sa pling ce frumos e. Apa nu se misca in golf si toata lumea doarme. O barca de localnici face ture prin golf oferind peste proaspat prins doritorilor ancorati. Sar in apa.

Se trezeste toata lumea si plecam spre Ko Kradan, in aroma de cafea, multumim Laurete! Alexandra se suie pe punte, si in timp ce se dadea cu unguent pe organism, declara amenintator si hotarit, ca pentru alterego: “Neagra ma fac!”

Ancoram si ne napustim pe plaja cu nisip fin, nu inainte ca Anca si Alexandra sa sara primele in apa. Hamacele de pe plaja ne primesc lenes in armonie de cocktailuri. Care incotro Fun Sailing-ulse rasfira sa se bucure de ambianta tropicala, cind in Romania e cod colorat de viscol. Se organizeaza o excursie la Pestera de Smarald si cei mai curajosi se avinta inotind prin intunericul pesterii, spre plaja din inima insulei. Unii ies zgiriati, dar toti par fericiti.

plaja retrasa de pe Ko Kradan pe care am tabarit, pozata sa para goala

plaja retrasa de pe Ko Kradan pe care am tabarit, pozata sa para goala

La apus tabarim gashca pe plaja ascunsa, pe care o pozam intens, galagiosi. Luam cina la restaurantul Italian din jungla tailandeza, si dupa ce bagam o pizza quarto formagi cu extra sunca, Laurete, mai dam o tura pe insula sa vinam un restaurant care face si cafea. Cafeaua e o raritate in Tailanda, cine ar fi crezut?

11 01 2017 Ko Rok

Dis de dimineata ridicam ancora si plecam spre locul de snorkeling in Ko Rok Yai.

Este un loc in care daca bagi capul in apa ramai cu gura cascata, si daca te uiti pe mal iti dai seama ca taifunul a fost si pe aici. Incurajati de furtuna recenta, copaci batrini stau acum indecent cu radacinile in sus, ca la nudism, ca plaja este destul de retrasa si nu supara pe nimeni, in afara de proprietarii cladirilor, pe care s-au asezat acum la plaja, arborii.

Ne ardem pe spate, ca soarele nu e ingaduitor cu cei expusi, dar merita. Asa stele de mare mari nu am mai vazut!.

Ne certam un pic cu Dinghi, ca iar nu mai vrea sa ne poarte prin golf si necesitam tractare.

Spre seara mergem pe Ko Lanta, cu Ioana la timona si in drum ne jucam un pinc de-a barcile pe apa, foarte frumos, cu Baloo si Mita.

Ancoram. Ne ducem pe mal in doua transe, intai fetele, ca la-am reparat pe Dinghi. La mal sint valuri mari si noi, si nu numai noi, ne punem tricourile la git sa nu ne ude. Luam si sacul cu gunoi, sa il ducem pe mal. Linga tarm, ne sincronizam cu valurile, ca sa ajungem elegant  pe plaja, si Perju ne sincronizeaza de de baga sub un val de un metru jumate. Noroc ca aveam tricourile la git, ca suntem uzi leoarca. Recuperam gunoiul, il intoarcem pe Dinghi cu susul in sus, care, surpriza serii, iar nu mai merge.  Ne ducem la mal uzi leoarca,  si nu mai luam si ancora de la Dinghi, ca nu suntem pe faza, si mergem la un restaurant ca sa luam masa de seara.

La radio: “FunSailing FunSailing Receptie!” se aude chemarea. “DAA!” vine prompt raspunsul.

La terasa ospatarul ne prezinta pestii aliniati pe pat de gheata: “Baracuda, seabas, red snapper, red snapper…” . “Cum tot red snapper, ca are alta culoare!?” sar indignat. Asta ne fraiereste!. “Same same, but different!” vine si explicatia. Pff! Pai zi asa…!

Perju cauta cheie de bujii, ca trebuie sa ne dam examenul in motoare in doi timpi. Intrebam pe toata plaja si chiar gasim la un localnic pregatit, scula necesara. Dupa ce il bibilim vreo douazeci de minute, il si resuscitam pe Dinghi, spre onoarea lui, si bucuria noastra.

Pe plaja, niste doamne tapate si machiate elegant, isi poarta posetele aurii in dangat de maree.

12 01 2017 Ko Yao Yai

Ko Yao Yai ne asteapta, dar plecam abia dupa snorkelingul de dimineata, care se organizeaza intru cautarea celei mai rare specii de ancora, ancora de Dinghi, care nici nu se lasa observata.

Ajungem devreme si ne napustim catre plaja din แหลมหาด prin satul de localnici, printre plantatiile de arbori de cauciuc, case suspendate pe piloni, capre si scutere. Ne pozam ca la nebuni si la apus o tulim inapoi.

pe plaja din แหลมหาด

pe plaja din แหลมหาด

Revenim pe plaja golfului in care ancoraram, si cautam de mincare.

Un domn chilug se enerveaza si decidem sa nu mincam pe plaja, unde localnicii vor sa ne jumuleasca de bani, si intram in sat unde

La un restaurant oarecare, /Mincam niste mincare,/ Aalcatuita din vietati marine, /Sa ne fie de bine, /Dar nu bem alcool, /Desi frigderul nu e gol, /Ca doar suntem intre musulmani, /Si n-au alcool nici sa le dai bani. La anu si la multi ani.

Pe seara ne stringem pe plaja si inghesuiti de apa care inghite plaja, stam sub bec si povestim diverse. Nu prea vrem sa plecam la barci, asa ca mai stam la discutii, mai bem bere.

13 01 2017

Plecam spre Phuket Marina, sa lasam barca. In drum mai facem din lapte, cereale si dulceata un desert.

Ne stringem bagajele cu totii. De ce oare? S-o fi dat MAYDAY pe 16?

In marina alimentam si cam AIA IE!

Pe pontoanele plutitoare, care in urma cu zece zile erau poligon de concurs nebun de caiac nocturn, ne luam la reverdere, ma pup si cu domnul chilug, ca e un om deosebit, si ne indreptam catre aeroport. Pentru noi urmatoarea destinatie e Bangkok, pentru unii Romania, in timp ce altii isi fac planuri sa mearga inapoi in insulele din sud

Dupa mayday

Dupa mayday

Imi e cald. Sint incaltat cu pantofii de trekking.

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.

 

Copyright media:

ThaiFun 2017 Diana Crew

Ce parere ai?