Made In FunSailing 2016 – Andromeda Kavala/Thassos, GRECIA

Cortina
Cu scena goala, rasuna in toata sala vocea povestitorului Perju

Eveniment : Made In FunSailing 2016
Locatie : Kavala / Thassos
Echipaj Andromeda (Dufour 43) – Diana, Bianca, Perju, Andu, Malone, Simionica, Daniel, Luci, Liviu

Cine ar fi stiut ce urma sa fie? Cine ar fi stiut cum o sa fie transformata saptamana asta creionata cu sase luni inainte? Am vrut sa fie o premiera si chiar asta a si fost, pe mai multe planuri. O dovada mai elocventa decat ceea ce urmeaza sa asculti tu acum nici ca poate exista: poezie, proza, fabula, dramaturgie, comedie; toate astea pe o barca, timp de o saptamana, imbinand utilul cu placutul.
Urca pe scena in fata ta:

Malone (Mos Craciun)

Malone (Mos Craciun)

Malone

In prima zi am bufnit in lacrimi, cred ca ar fi cazul sa dezvolt…

Nu mai fusesem cu barca de aproape 1 an, asteptam cu nerabdare sa ies din nou pe mare, sa simt mirosul marii, sa vad culorile ei felurite, sa simt toanele ei …minunatia ei. Sa simt din nou de ce m-am indragostit pentru eternitate de ea.

Eram in drum spre Kavala si incercam sa ma gandesc la zilele ce vor urma, cu o parte din echipaj mai fusesem inainte pe barca, cu o parte mai fusesem impreuna in aceeasi perioada pe barca iar cu pe restul acum i-am cunoscut.

Perju (el capitan) a convocat o reuniune inainte sa plecam, sa ne cunoastem. Mi s-au parut parut ok, sa vedem ce-o sa iasa, tine numai de noi sa ne simtim extraordinar.

Am ajuns in Kavala, ne-am reunit, si s-a inceput check-in–ul, mi-am bagat si eu nasul, doar am venit sa invat sa devin cel mai bun skipper pe care avea sa-l intalneasca omenirea.

La un moment dat cineva ii da lui Luci (el fotograf) cele 2 pagai de la dinghi, sau vasle sau spuneti-le cum vreti voi. Ele aveau petrecute, fiecare, cate un inel cu care erau legate de dinghy/barca.

La un moment dat, din neatentie, din nebagare de seama, poate astrele erau aliniate, nu stiu exact ca inca nu se vedeau, era amiaza oricum, Luci scapa un inel in apa – de fapt cel care i-a dat vaslele i le-a dat “gresit”.

In timp ce ne intrebam cum sa ii spunem celui ce ne preda barca ca am scapat inelul in apa, unul dintre noi, pare-mi-se ca Andu ii spune ca nu ne-a dat decat un inel (e corect “decat” ca doar e negatie) si sa faca bine sa ni-l dea si pe al doilea. Intre timp, nu mai stiu prin ce vraja, al doilea inel ajunge la mine. Fiind cocotat pe barca, langa catarg consider eu asa, ca ar fi bine sa pun inelul pe masuta. Deoarece mi-a fost lene am considerat ca bine ar fi sa il arunc lui Necula care era mai aproape de masa. REGULA IMPORTANTA PE BARCA – Pe barca nu se arunca nimic!!! binenteles am considerat ca aceste reguli sunt pentru altii ca doar eu sunt MALONE !!! zis si Mos Craciun. Zis si facut, iau inelul, il arunc cu elan lui Necula si din mana acestuia inelul se pierde in apa… Incepusem sa rad, dar temperat. La nici 3 secunde, baiatul care ne facea check-in-ul ne cere inelul doi, cel ce tocmai zburase in apa, sa aiba un model sa ne cumpere un al doilea inel – in acest moment atat eu cat si alti membri ai viitoarei familii am bufnit in lacrimi. De ras bineteles ca doar nu vine nimeni sa planga de suparare.
A fost momentul in care mi-am dat seama ca va fi un concediu cu adevarat extraordinar – ceva epic – pe stil de “barosaneala” se stie…

A urmat shoping-ul, impartirea paturilor, cateva beri, o scurta prezentare cu toate barcile, inca cateva beri, si cateva bancuri timide.

Nici nu puteam sa imi imaginez ce avea sa vina…

Malone paseste triumfator si ii lasa microfonul lui Liviu

Liviu

Liviu

Liviu

Prefata
A inceput cu-n telefon
Vii pe mare? Skipper train..
Vin, se poate? Evident
Skipper train e de bon ton..
………………….
Prima zi, emotionant, cum atent a scris Malone
Ne gaseste la Kavala si incepem skippereala
Check in, bere la taverna, ca sa intru in peisaj,
Urc bagaje, aleg colegul, pe tribord la pupa barcii
Ca la prova e ocupat.
Ma gandeam ca bem o bere, rom si vodka
Skipper’s way..
Si cand colo, lectii vere, tin-te bine, navigam
Scoatem vele, tot din ele
Heave to, chestii, invatam, om la apa, ia-l de vesta
Pune-l sus si cade iar,
Ametesc privind rotirea,
Dar ma uit la orizont.
Barca face tot, cuminte si asculta indulgent
Asteptand lasarea serii si odihna, evident

Ziua a doua, dimineata
Deschid ochii si ma cheama
Un miros de cafea buna, marca Mos Craciun bag seama
Trec prin baie, beau cafeaua, aprind tigarea, bag relax

Trag o fuga si revin; bag un dus, ma pregatesc
Se trezeste echipajul, feeling good, e vremea buna
Main-ul sus si focu’-n vant.
Ce ciudat e focul asta, sta in vant si nu se stinge
Ba mai mult, se umfla tare si ne duce-ncet pe mare
La distanta safe, de maluri, ce ascund siret capcane
Ne oprim apoi la masa, bem o bere, apoi strangem
Caci un cap compass urmeaza fix spre golful bine ales
Ce fereste de probleme, valuri, vant si alte cele,
Calatorul ce-si doreste o taverna.. FINIKAS
(ce-a urmat nu va pot spune.. ca am stat cu ochii inchisi
de atata ras si haos, seara faina, voi mai stiti? )


Vine seara, trag oblonul, bine ca n-am rau de mare..
Si acum il las pe Mitza sa va-ncante in continuare.

Fuge Liviu si ii preda stafeta lui Mihaita Bo$$ care cu un ranjet pe toata fata isi face aparitia in lumina reflectoarelor :

Mishu/Simi/Mihaita/Bo$$

Mishu/Simi/Mihaita/Bo$$

Mishu

wais, ce tare..
cum ar zice unii, altii
La Valoare, La mai Mare

Am zis sa incep cu versuri,
Sa preiau cum se cuvine
Nu prea pot, nu prea ma tine..
Asa ca ramane-n visuri
Sa scriu o poveste-n rime

Si incep prin a va spune
Ce s-a intamplat, anume
In nuvela, si cu glume
Spor la lecturat, mai lume:

De la capat, cu alineat:

De cu seara ma tot gandeam cum va fi urmatoarea zi, ziua in care eu urma sa fac 2? anishori (nu am pus cifra pt hateri). Era pentru prima data cand aveam sa serbez ziua mea de nastere pe YACHT (tot pentru hateri). Imi facusem planul, ca acolo unde ajungem, ma duc la o cofetarie, iau niste platouri cu praji si servesc lumea de pe barci. Eram inca in Limenas. Ies de pe a 4a punte, cobor 3 etaje… ah, scuze asta era de pe alta barca.. Ne grupam sa facem planul si descoperim ca intalnirea se tine in amfiteatrul local. Acolo ne tine Perju (el capitán) o prelegere la cum se blablablabla – ca un am auzit nimic din cauza dronei lui Wulkie.. – si dupa care eu ma indrept catre taverna TZAKI sa ma rasfat cu o portie de greek coffee si sa mai verific mail-uri/mesaje.. una alta (apropo, daca ajungeti acolo parola la WiFi e 2593022733). Am urcat inapoi pe barca si dupa ce ne-am mai manevrat un pic prin marina plina de barci si turisti care mai de care curiosi sa vada ce facem K ne ridicam ancora, de data asta pe bune, si plecam catre zona cea mai populata din Thassos, si anume Golden Sands unde seara ne prinde la singura taverna (deschisa) din zona si unde am mancat toate bunatatile din lume (caracatita si souvlaki ca nu era sezon de altceva) si unde Andu a gasit un partener de nadejde pe care mai apoi sa vrea sa il ia la bordul Andromedei. Trece seara ba cu un banc/ba cu 2, ba cu un vin, ba cu 2, iar de dimineata, cum am scris mai sus, plec in cautarea cofetariei sa indulcesc echipajul.

... si prietenul

… si prietenul

Dupa vreo 2km de mers pe jos, din “senin” apare pretinu’ lu’ Andu care imi ureaza La multi ani si care ma petrece pana in celalalt sat, unde speram sa gasesc CEVA deschis ca sa nu trebuiasca sa le dau muguri de pin si conuri de brad de ziua mea celor care urmau sa imi faca ziua minunata! Ajuns in cel de-al doilea sat (cam la 5km de golful unde se aflau barcile) nu gasesc decat o pseudo-taverna deschisa unde pot sa beau un frappe si sa ma bucur de priveliste, liniste si cafea, bineinteles. De la “barista” aflu ca exista un supermarket deschis mai sus putin si pot sa gasesc acolo cookies and stuff.

In supermarket (cred ca eu l-am deschis) erau mai multe produse cosmetice decat bautura si prajituri, si totusi am zis sa nu ma duc la Malone sau la Liviu cu vreo crema de fata, ca nu voiam sa “mi-o iau” de ziua mea si prefer sa ii termin raionul cu bauturi doamnei respective si sa iau ultimele 2 baxuri de mithos si amstel (parca) si 2 sticle de spumant (icrele negre erau deja pe barca).

La intoarcere, in stilu-mi caracteristic, ironic, intreb de taxi) si ce sa vezi, exista frate!!! Cum ma?? Pai nu am ce cara, dar am cu ce ma duce?? Zic, e bine, atunci, vreau 2 (ca sa fiu tot arogant, dar tipa tine la gluma si imi cheama unul mai scump). Nu e problema ca ma dau jos repede si fug – ma gandeam eu asa… hai ca divagam.

Cand ajung la barca, ce sa vezi, nu mai era linistea pe care o lasasem dimineata devreme si deja era harmalaie si tind sa cred ca lumea intreba de mine. Nici bine nu pasesc pe punte ca si aud primul „La multi ani!”. Moama, cat de tare, ma gandesc, sa ma astepte lumea de ziua mea cu micul dejun facut.. pfoaai… pai nu mi se mai intamplase asa ceva de 22 de ani incoace… de cand aveam 3 ani… sa zic.

Intre timp, harmalaia de pe ponton ma face curios (sanchi – sunt curios de fel…) sa aflu ce se intampla si descopar ca pescarii locali au adus capturi frumoase de Red Snapper si inca o specie care e un fel de pui de dorada, nush cum se cheama, dar buna la gust, de altfel. Cer permisiunea sa inspectez capturile si ei nici nu apuca sa zica ceva ca deja ma aflam acolo. Impreuna cu Daniel decidem ca 5kg de peste ar fi o masa corecta pt toti 9 si ca cel mai bine ar fi sa ii luam si sa ii facem la un gratar.

... si captura

… si captura

Ridicam din nou ancora (Malone de fapt, pt ca el a fost cel care a lasat-o) si plecam catre un alt golf populat – Aliki.

Manevrele de pe drum ma fac, la un moment dat sa ascult de indicatiile lui Andu si sa sar dupa GANGE (ca sa o oftic pe Bianca) in apa care avea cam 12 grade Celsius si care ma face pentru 1 minut sa ma indoiesc de capacitatile mele masculine si care ma face cu disperare sa caut o iesire la soare pentru a nu avea si mai mare atacul de panica si mai mica… temperatura corpului… Dupa ceva timp, el capitan, scoate cangea cu o improvizatie de funii si lanturi si ne lasa sa mai zabovim un pic in apa pe mine si pe Liviu, care incerca de ceva timp sa se scufunde dupa ea.

Seara echipajul imi face cadou dreptul de a fi eu skipper-ul si ca prin minune, imi iese o alipire alongside langa barca celor de la RYA de mai ca voia Stathis sa imi dea si mie un certificat de YachtMaster, da’ nu aveam destule mile. Scoatem dinghy, ne urcam 3 handralai in el si pe Bianca bineinteles ca o lasam pe barca (doar eram niste gentelm… grasi care scufundau dinghy-ul ala). Bianca se descurca si apare la mal cu ajutorul altui dighy. Intre timp la taverna de pe plaja care se afla in renovare ma imprietenesc cu proprietarul care binedispune a-mi da 30 de beri si 2 pachete de tigari si bonus 2 gratare si un sac de lemne ca sa avem cu ce ne gati pestele cumparat dimineata.

Pregatiri

Pregatiri

Facem focul, si in compania lui Malone, Liviu si Daniel mai deschidem un Mithos, povestim, glumim, gatim si ne intoarcem cu pestele gatit la barca unde fetele ne astepta de ceva timp, impreuna cu Stathis. Aflam de la Stathis ca acest tip de peste se mananca integral, adica cu tot cu cap si cum spuneam mai sus ca sunt curios, chiar incerc si chiar e bun. Scoatem inca un spumant/proseco ce-a mai fost si pe urma primesc tortul :D.

LMA Bo$$

LMA Bo$$

Un senzational tiramisu pe care scria „LMA B0$$” si langa care mi s-a cantat la multi ani si care m-a facut sa ma simt demential de bine si de implinit. As vrea sa pot scrie mai multe despre sentimentele pe care le-am avut, dar din pacat nu pot, nu stiu cum se descriu acestea… a fost o seara… wow alaturi de niste oameni minunati – e putin spus. Dupa care, iar ne-am intins la glume, bancuri, caterinca, Liviu – care stie bancuri pe care nu le stiu eu si viceversa – moama cum a fost…senzatie!!!

Ne prinde noaptea si cu ea ne furisam rand pe rand catre „spalat pe maini” si la culcare pentru ca totusi suntem in training si nu prea ne permitem sa ne trezim la ore tarzii. Eu adorm cu sentimentul ca o serbare mai faina ca asta nu o sa mai am curand, si ca poate cel mai bine ar fi sa adorm pana nu intru in melancolie.

Din pacate nu prea imi mai amintesc ce s-a intamplat dupa, asa ca am sa predau stacheta povestirii lui Daniel, care sigur poate sa ne omogeni…inteli..whatever..

O mica balba pe scarile scenei, ba Daniel, ba Diana, intervine regizorul, urmeaza Diana:

&& Intermezzo – Liviu

Nerabdator si-asteapta muza
Si ea se lasa asteptata
Daniel, in versuri sau in proza
Te asteptam cu ziua-a patra

&& Intermezzo – Mishu

Nevasta de marinar
Stai si scrii la felinar?
Pai noi toti, de pe ponton
Ce crezi c-asteptam, un ton?

Nu d-ala de pescuit
Ca nu ala-i felurit
Noi vrem sa ne spui odata
Cum te-ai maritat, mai fata!

Inainte de nunta

Inainte de nunta

Diana:

Va grabiti mai disperat
Decat o fata la maritat!

Colo’sha fu’ neprogramat
Cin’ se gandi la maritat?

Acusica vin din spate,
C-o poveste jumatate!

Nerabdatori skipperii mei,
Dar de gasca dragii de ei!

Hai ca vin cu ziua cea mare,
Petrecuta peste Hotare!

Un nou tiramisu, alta tara, cu o ocazie „ultra-mega” speciala : Simi’s Birthday!

Surpriza zilei urmatoare e unul mic de degustare, primul miniTiramizzu al Biancai!

Ne trezim devreme dupa petrecerea fastuoasa a lui Simi, dar totusi plecam tarziu: Bia cu Liviu vor sa ii alerge pe localnici :D, ”eat fish- run fast”, Mihaita face repede ordine dupa petrecere, si nu ratam o super lectie gratuita de la RYA despre manevrarea Spinaker-ului. Pacat ca nu e vant sa-l si probam, gandesc eu in tacere…

Ridicam ancorele si plecam alaturi de barcuta RYA, cand intr-un golf mai ferit Statis face rost de vant sa ne faca demonstratia! Abracadabra! Si ”colorata” apare, frumoasa vela, umflata prin mersul cu spatele! In Greece everything is possible!

Ulterior, mai facem cativa cunostinta cu Minunatul Grec, Perjiakis, care ne inchiriaza barca si rand pe rand aflam tainele check-in-ului: ”Everithyng OK, sign here, sign here!”

Inca un stop de primavara la un lac format pe stanci de ape dulci. Aglomerare mare la sarituri de pe stanca, soldate ulerior cu capturare de arici in talpi,… fun-fun, but painful!:( … Pierdem si noi o parte din echipaj care pleaca cu dinghy-ul silentios catre balaceala.

Restul pune la tara calea: vom exersa tractarea. Zis si facut: vedem efecte, situatii, luam aminte si invatam. Perjiakis testeaza mersul pe parama 😀 si ulterior ne eliberam si ne continuam traseul.

Ne pierdem de restul barcutelor si hotaram sa ne distram cu alte manevre: manevra de evitare, opturi cu spatele… pana ne retragem clar ultimii, frumos in port. Un port dragut dar cu capcane! Atentie la adancime!! cine acosteaaza, cine acosteaza? Tragem la sorti si Andu la comanda!

Fara peripetii o legam pe Andromeda in siguranta si o cautam repede pe Sabina!
Stralucitoare, puternica si savuroasa ne pregateste rapid de masa.

Luci grabit fuge sa imortalizeze apusul iar Mihaita cu relatii marca BO$$, rezolva rapid posibilitatea unui dus la Hotel George. Cu Boss nu te’ncurci mai frate, faci dus la 5 stele jumate!

Urmeaza cina promisa de Statis cu o suma modica si masa imbelsugata.

Evident ajungem ultimii, nu stiu de ce evident, dar asa parea atunci. Gasim ceva locuri, insa oricum am face nu ne iese la socoteala.

Calculam ca putem face o masa lunga, cu totii asezati pe o parte cu priveliste catre celelalte mese. Apucam sa mancam cate ceva din multitudinea de aperitive si aud: Sa traiesti Mireasa! imi e neclar, am fost luata? Nasa’n stanga, Socru mare, Ginerica, Nasul mare! Socru mic si multa lume, ce mai, Nunta fara Nume!

Asa m-am maritat, se pare, cu Mos Craciun, in Grecia, la mare! Si de’atunci si pan’acas’ tot maritata am ramas! Cu glume care mai de care, pe-o barca cum nimeni nu mai are!

Dar Mireasa fu’ furata si ajunse’ in pat cu o fata! :))) Ginerica a ramas cu baietii la taifas ! :))

Somn de frumusete, fata, ca maine e’o alta data!

Diana preda stafeta, Daniel paseste pe scena dregandu-si vocea :

Daniel

Daniel

Daniel

Shiplog: Ziua a cincea, ziua “orgoliilor”

Motto:
Murphy’s Law of the High-Sea states that:
„whatever cannot go wrong, will go wrong, when the least expected to go wrong, and will cause other things to go wrong, causing the most damage, the most inconvenience and the most embarrassment, all at the greatest expenses” (excerpt from Royal Yachting Association training manual)

Nuntasii se sculara devreme in aceea dimineata, considerand circumstantele din noaptea nuntii, in speta cantitatea de mancare, bancuri si rasete ingurgitata.
Bianca si Liviu chiar au gasit motivatie sa alerge, in timp ce restul si-au baut cafeaua lenevind pe barca sau pe la terasele din portul Limenaris.

Ca tot veni vorba, daca ar fi sa descriu portul Limenaris primul cuvant care imi vine in minte este santier, „precum pe uscat asa si in apa”. Strazi prafuite si noroite, basculante parcate bot in bot cu barcile pe aleea portului, constructii dezordonate, totul patronat de la inaltimea unui deal de o frabrica in ruina.
Feng Shui? nui.

Ne pregatim de plecare, in timp ce barca lui Wulki face manevre de acostare si manevre in port, sic!
Statis cu barca de RYA e deja plecat – o intuitie care l-a salvat probabil de un infarct.

De pe barca lui Baloo, o lady scapa ochelarii de soare in apa – barbatii sar sa ajute, fiecare cu ce gaseste la indemana funii, lanturi, cangi.. Perju are avans si ia conducerea, avand deja o recuperare de harpon la activ. Lady cu pricina pare coplesita, cu atati barbati lucrand pentru ea.
Ochelarii sunt recuperati dar o caracatita refuza sa-i cedeze, si pe buna dreptate: “cine gaseste primul, al lui sa fie”.

Gasca de barbati se agita, balele curg pe tricouri, fiecare imaginandu-si caracatita pe gratar …
Instinctul de pescar al lui Liviu se activeaza, scormoneste pe barca noastra pana gaseste un mincioc paradit, uitat prin cotloanele barcii. Dinghi este lansat la apa, Liviu inarmat cu minciocul manevreaza sa prinda caracatita, Perju o trage la suprafata, gloata saliveaza in continuare … epic fail, caracatita face o fenta si sare pe langa mincioc, nu se lasa prinsa nici la a doua incercare, cand fuge definitiv in adancuri.
Ochelari sunt recuperati, lady e multumita, lumea se linisteste, fanteziile cu caracatita sunt uitate repede … ne pregatim din nou de plecare.

Tragem la sorti pentru cine sa ia comanda: sortii decid ca Liviu sa ia carma.
Zis si facut: Liviu da comenzile de pornire, privesc rolul de la prova si ancora … si pornim. Cum spuneam, Limenaris un mare santier, precum pe uscat asa si in apa.
Ne indreptam cu voie buna si multa incredere fix catre zona colmatata, vad apa mica si apuc sa avertizez de 3 ori apoi ma hotarasc ca e mai bine sa ma tin bine de straiul focului.
Ne infigem in mâl. Dinspre barca lui Baloo se aud aplauze.

Asta da training, exersam toate situatiile :) ne punem pe tribord si balansam barca, in timp ce Liviu ii da marsarier … scapam cu bine.
Ne bucuram ca Statis nu e pe langa noi .. prietenii stiu de ce.
Fara daune si cu cautiunea intacta, iesim din port trecand foarte aproape pe langa o ancora uriasa abandonata in apa mica cu coltii in sus…

Au urmat exercitii de slalom printre balize in marsarier, manevre de evitare si exercitii de andocare in Kallirachis, unde iesim la o terasa nememorabila.

Ne pregatim pentru deplasarea pe timp de noapte…

Luminile se sting usor, incet se pregateste atmosfera de noapte, tip-til isi face facuta prezenta Andu :

Luci/El fotograf

Luci/El fotograf

&& Intermezzo – Luci

„Patru rate, opt picioare, mac, mac, mac, mac, … mac. Zdrang, iar am macanit-o aiurea. Suna ciudat sa vezi si sa auzi o barca macanind ca un stol de rate puse pe distractie. Nimic nu este ciudat, insa, cu Mihaita la bord. Poate ati auzit de el. Nume de cod B0$$, inventatorul cotrunderului. Daca nu ati auzit, ati face bine sa puneti mana pe o carte altfel nu se stie cand o sa spalati puntea si o sa ii faceti patul capitanului.

Teatru? Avem. Combinatii in bucatariile tavernelor? Avem. Tiramisu? O tava plina. Octopus cu ochelari? Pe asta nu ati mai procesat-o. Avem. De fapt, mai avem doar ochelarii ca octopusul s-a dus, nu trasa la tigaie ca aia a lui Wulkie, trasa la fund de un minciog improvizat. Stand up comedy pe timp de noapte, blindati cu veste de salvare, hamuri, lanterne si ceasuri cu cronometru? Avem (va povesteste Andu imediat). Bine, fie, la partea cu ceasul am recunoscut ca l-am uitat in magazin si a trebuit sa apelez, dupa ce mi-am preluat niste sageti de la Andrei, la omul orologiu, ati ghicit, … La Mihaita (Mishu) B0$$.

Deci da, avem, il avem pe Mishu, ati auzit ce Jeanneau are? …, si nu numai atat, o mai avem pe Bianca, tot timpul prezenta in mijlocul actiunii, perfectionista si dornica de inca o manevra in plus, si pe Diana, proaspata nevasta de matelot si intotdeauna sigura pe situatie (vai de viata lui Melone), si pe Andu, pedagog innascut si viitor Statis al marilor, si pe Liviu, un entertainer desavarsit, si pe Daniel, tot timpul in negocieri de business, probabil negociaza pentru un motor de 200CP, visul lui Mishu de a avea motorboat cu vele pe langa Jeanneau parcat la Balcik, acel Jeanneau, ala de are dinghiul cat barca lui Baloo, si pe colegul de daune fulger, cea mai rapida dauna din istoria sailingului, Malone, doua inele de padele pe fundul lacului in 5 minute, si pe mine, eu, cel omniprezent cu o chestie fumurie la ochi, ceva tip NSA, pe barca, dinghi sau marine, si evident ca il avem pe Perju, iubitul nostru capitan, fiul al poporului si probabil ceva ruda cu vajnicul nostru conducator din epoca de aur, dar asa sunt capitanii, prieteni pe uscat, dictatori pe mare. Atentie la noul val ce va sa vina ca am invatat de la cel mai bun :) Multumesc pentru intermezzo…

Andu, preia legatura…

Andu

Andu

Andu

The missing piece:

„….si asa am ajuns la aceasta taverna „nememorabila”, unde sa ne tragem sufletul si sa prindem puteri pentru aventura nocturna ce avea sa urmeze. Cativa speram chiar sa prindem un mic pui de somn inainte de plecare. O poveste, 4 bancuri…sau ceva mai multe, niste Mythos si durata mare in care mancarea a fost servita nu a mai lasat timp decat pentru a pregati traseul, barca si echipamentele.

Ca sa fie totul ca la carte, am scos vestele de salvare, hamurile si am montat life-line-uri. Am observat ca nu e chiar asa usor cum pare. Vestele erau tipuri diferite si masuri diferite, hamurile nu erau destule si unele incomplete si la life-line prinderea din prova era blocata. Toata operatiunea a durat aprox. 15 min….in marina. Oare cat dureaza daca esti luat prin surprindere de Poseidon??

Am hotarat sa nu folosim deloc gps-ul, asa ca am pregatit traseul pe harta. Dupa 30 de min de calcule, masuratori si estimari planul era gata. Speram sa fie si bun…

Fix aici

Fix aici

Acum hai sa ne echipam si sa-i dam drumu’!
Eeh, aici voiam sa ajung, la echipamente!
O parte din echipaj, printre care si eu, am pus pe noi haine de parca urma sa mergem toata noaptea prin Marea Nordului…pe la Bianca pe acolo. Au aparut: pantaloni impermeabili de munte, salopete, straturi de bluze de corp sintetice, fleece-uri, caciuli, manusi, ciorapi pana la genunchi + geci water/wind proof + VESTE DE SALVARE + HAMURI.

Afara lac. 17 grade si 1-2 kn de vant.
Mihaita, om normal (si de valoare), era bine merci in flip-flopsi, tricou si bermude.
Am constientizat rapid, cand am mutat un fender, ca sunt over-dressed si am renuntat lejer la jumate din ce pusesem pe mine.
Intre timp se lasase intunericul, asa ca eliberam paramele la comanda lui Luci si la drum! Planul era clar pe hartie: cum iesi din marina, curs de evitare x5y grade 5 min cu viteza de 5kn, apoi 15 min curs xy7, apoi 45 min…….si apoi 35 min ….pana la intrarea in marina Limani??

Sarcinile au fost impartite:
Doi oameni la prova aveau misiunea sa ne fereasca sa luam plasa. De pescari. La elice. Mare pericol!
Mihai cronometra cu Rolex-ul lui cand trebuie sa schimbam cursul.
Jos pe masa din salon erau tehnicienii care erau cufundati in monitorizarea cursului pe harta si in tinerea log-ului.

Eu…m-am gandit sa ma apuc sa fac niste paste ca sa avem ce manca cand ajungem. Pun apa la fiert….cu capac! -asta e un mare secret cand gatesti pe barca ca sa iti fiarba apa mai repede si sa consumi mai putin gaz. Gasesc niste sosuri atent selectionate de fete si incep sa tai sunca, cand se aude de sus……OM LA APA!!!

Panica? Un pic…. Cand am iesit afara am realizat rapid ca este o simulare.
Ce s-a intamplat in continuare cred ca este cea mai importanta lectie din acea seara.
Mihaita, om cu sufletul mare, a fost primul care a sarit sa il scoata pe Gigi Fender din apa. Instinct perfect normal. Skipperul era concentrat sa intoarca barca catre Gigi F. cat mai repede si mai bine si nu a observat ca Mihaita nu era echipat corespunzator pentru a participa pe punte la misiunea de salvare …si atunci…din negura noptii, ca un trasnet de furtuna….rasuna glasul capitanului Perjiakis…care il ruga frumos sa se retraga in cockpit. :)

Gigi a fost recuperat cu bine, calculul deviatiei de curs si timp a fost notat in log si lectia a fost invatata cu mare succes: noaptea sau pe vreme rea nu exista exceptii, mereu cu vesta, mereu cu hamul asigurat!

Am coborat inapoi la pastele mele, am deschis o bere…ca altfel nu imi iese mancarea buna si cat ai zice bolognese eram la intrarea in marina.
Aici a trecut Mihai la timona si a facut o andocare de nota 20. Control perfect al barcii in timp ce pe noi ne controla perfect cu umorul lui caracteristic.

Didi si Bianca au mai discutat aprins inca un pic (juma’ de ora!!!) despre cursul corect, deviatie, log si ….”ti-am spus”, …”ba nu, eu ti-am spus!” dar dovada era clara, am ajuns unde trebuia, aproximativ in timpul estimat si in siguranta. Andromeda: Mission accomplished!

Pregatiri de... noapte

Pregatiri de… noapte

Ciocnim un pahar de Sabina si ne asezam la masa.”

Iese de pe scena Andu cu luna si intra Bianca cu soarele de vineri dimineata:

Bianca

Bianca

Bianca

”Ma trezesc cam de dimineata ca vroiam sa alerg din nou. Cu ochii carpiti de somn, intru in vastele apartamente ale capitanului si incerc sa fac cat mai putin zgomot cand pun de cafea in cel mai mare oloi (ca deh, suntem multi si cafegii) cand se aude, ca de altfel in fiecare dimineata, vocea lui Perjakis: ”Nu dorm, fii fara grija!” … Pheeew, cat pe ce sa scap oloiul din mana! As fi jurat ca doarme!

Incet-incet, se anima barca. Se trezesc pe rand toti. Beau o cafea repede si plec sa mai alerg o tura prin oraselul in care cresc ruine antice in curtile localnicilor ca e vreme perfecta. La intoarcere, aflu ca ceilalti si-au gasit si ei de treaba: unii dupa suveniruri, altii pe la muzeu (!). Bem o cafea si in timp ce ne minunam cu amaraciune ca e ultima zi si nu ne-am data seama cand naiba a trecut o saptmana atat de faina… vedem ca una din barci paraseste marina pe panze. Ne hotaram ca facem si noi la fel si in scurt timp parasim Limenas.

Toate panzele sus! Era vant numai bun si ne propunem sa dam o tura de insula mov (intre Keramoti si Thassos) si sa petrecem ziua incercand variante de combinatii de vele. Perju se face ca sta la soare dar e cu ochii geana pe ce facem. Ne mai corecteaza asa, elegant, din poignee… Lumea cere fluturele/randunica si incercam de cateva ori insa gasim combinatia pe cat de spectaculoasa, pe atata de plictisitoare. Ne mai jucam ce ne mai jucam si decidem sa luam ultimul pranz in heave-to. Si uite asa asternem pentru ultima data o masa bogata, in stilul deja caracteristic, de amestec de bucatarii si bucate romanesti si grecesti intr-un colt de mare Egee. Cu de toate dar mai putin bere! Bere nema!

Ne urnim iarasi si observam ca incet-incet barca se umple de albine. Luci se intreaba mai mult sau mai putin retoric… ”Oare nu asa se intampla invaziile de genul asta si in filmele de groaza?” Daniel ne linisteste cu o posibila ipoteza in care noi eram un fel de taxi pentru bietele harnicute ce vroiau sa se intoarca acasa cu coburii plini de nectar dar aveau vant din prova. Ipoteza pare plauzibila mai ales ca Daniel marturiseste ca e pasionat de apicultura. La un moment dat, incet incet albinele isi iau zborul si noi ne vedem in continuare de ale noastre.

Perjakis si Andu se retrag pt un pui de somn de frumusete si se trezesc cand aud ca pornim motorul. Vantul cazuse si trebuia sa mai si ajungem la destinatie. Pregatesc niste biscuiti cu Nutella si banane, mai radem la o gluma, ne jucam cu binoclul si descoperim ca ne-ar fi fost de ajutor in exercitiul de navigatie pe timp de noapte, iar mai glumim, iar mai radem, si uite cum ne apropiem de marina din care am plecat cu o saptamana in urma. Se trage la sorti si Daniel isi castiga batul, pardon, dreptul de a executa ultimele manevre de andocare una bucata Andromeda.

Ooooffff! Vine grecul la checkout, ne apucam de tricouri si ne tragem in poze. Andu si Malone se anunta ca pleaca dupa bere.” Si Prosecco!” le strigam noi din urma. “Bine, si Prosecco” se aude o confirmare. Si dusi au fost.
Intre timp, eu si Didi ne apucam de facut bagaje. Luci se furiseaza in baie si… si.. si termina apa calda. Si dezerteaza! Primul care paraseste barca…

Trece o ora. Trece si a doua ora… Baietii ioc! Noua ne era setica… Ne gandeam ca or fi din serie cu nenea ala de poveste “plecat dupa tigari si se intoarce dupa 25 de ani!”… Intr-un tarziu apar si ei cu sacosele pline si ii intampinam cu… vorbe bune. Ne asezam la o vorba, desfacem o sticla de Prosecco… care se topeste. Si a doua.. se topeste si aia… Si hai si pe a treia! Aia a fost. Setica mare, mon cher!

Se lasa intunericul. Suntem chemati la apel. Sedinta in Marina house unde ni se dau diplome si carnete de skipper FS! Felicitarile pe terasa pe FFWD din motive de ploicica si apoi gasca se sparge!

Andromeda se hotareste ca e cazul sa verificam balciul si iate-ne aliniati la Darts. Echipa castiga 2 sticle de vin. Luam premiile si mergem mai departe. E aproape de ora inchiderii insa te pui cu atatia clienti? Evident ca nu… iata-ne urcati in masinute si .. incepe iuresul! Bubuiala maxima! Ras de la inceput pana la sfarsit! Vin si celelalte echipaje si batalia continua in mod organizat: pe echipe! Doua suflete pierdute (doua pustoaie grecoaice) intra la gramada si se considera “casualties of war”. Terminam 4 runde, ne dam scosi din masinute cu chiu cu vai!, ne luam sticlele de vin si e indreptam spre gyros (gyrosul de la miezul noptii aproape). Cu de toate, dar mai ales cu fulgi de ardei iute. Yumminess in a pita bread!

Distractie pe... curent electric

Distractie pe… curent electric

Ne indreptam spre barca unde ne lungim la un pahar (de rom cola – adus de colegii carora le recuperasem bucata aia de lemn – catwalkul – din apa… vin, ce mai aveam pe acolo) si mai incingem o mac! mac! si mai radem nitel si bagam si o mima pe echipe!

Somnul ne doboara pe rand si ne retragem la somn.

A doua zi dimineata, lucrurile incep sa se precipite si schimbarile de mood si activitati sunt evidente… Se mai face o cafea, se striga catalogul, iese lipsa si Daniel (plecat cu noaptea-n cap), se incropeste un mic dejun, se recupereaza motociclete, se incarca masinile cu bagaje si se pleaca. Unii calare, altii pe patru roti, fiecare dupa posibilitati. Gasca se opreste la o cafea pe drum, apoi in Veliko pt un papa bun si ne luam la revedere in usa carciumii cu strangerile in brate si lacrimile de rigoare.

Ne mai oprim o data in nemaipomenitul si nemaiintalnitul Giurgiu, mai bem o cafea, mai fumeaza fumaciosii o tigara, mai bagam o gluma doua, mai radem nitel (dar deja nu mai era rasul nostru), ne mai amenintam incurajator ca repetam istoria anul urmator si cu chiu cu vai, ne dam plecati spre casele noastre…

A interpretat trupa de teatru pe apa Andromeda

A interpretat trupa Andromeda a teatrului FunSailing Romania

Si uite asa,
Am incalecat pe o sa,
Si am incheiat povestea!

Dar sunt chiar foarte precisa
De-ar fi fost la indemana
Sa mai fi bagat o fisa
Ca MiFSul mai dura
Macar o saptamana…

Si n-ar fi fost atunci doar gluma parca
Cum ca ramanem toti pe barca!

Cortina
Aplauze, trei reveniri, plecaciuni, flori, ovatii; multe emotii si multa satisfactie. Tot efortul si timpul investit a meritat cu varf si indesat. Cu siguranta vom repeta, cu siguranta ne vom intoarce.

Al vostru povestitor,
Perju

Perju/El Captain/Perjakis

Perju/El Captain/Perjakis

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.

Copyright media:

LN, Liviu, Andu, Diana, ANDROMEDA Crew

Ce parere ai?