FunTurkstic in Dodecanese 2014 Dodecanese, Turcia

FunTurkstic in Dodecanese 2014
NAR – Oceanis 40
13 Septembrie

Skipper – Perju / Crew – Mihaiela, Rozzo, Ioana, Luci, Adriana, Titi, Simona
Joi, 11 Sep 2014

Uite asa se face ora de plecare: 22:00 intr-o joi, zi de munca; ne strangem cu mic cu mare in jurul masinii de spalat albe, inchiriate: un Opel Vivaro nou nout. E a doua oara cand facem drumul asta de Turcia asa ca, in principiu, stim la ce ne inhamam, dar ramane de vazut pentru ca alegem o ruta noua, pe proaspat inauguratul pod peste Dunare. Pe la miezul noptii reusim sa trecem parleazul la prietenii nostrii Balgaretata. Mergem orbeste pe drumurile lor bune sau mai putin bune, cert este ca amurgul ne prinde in vama turcilor unde, contrariat, vamesul nu intelege de ce eu, soferul, nu am nu-stiu-ce permis de transport persoane… ingaduitor ne baga un yala yala si dusi am fost.

Vineri, 12 Sep 2014

Schimb de soferi si blana spre Marmaris. Vreme buna, soare, asfalt uscat, de vis. Ne bem ceaiul pe ferry, spre Canakkale, iarasi de vis! Este exact primul vis din multele indeplinite: ceai fierbinte, rasarit de soare, ferry. Urmeaza un mic dejun traditional pe marginea drumului intr-o bodega cocheta cu terasa fix pe faleza canalului, cu vedere spre traficul din si spre Marea Marmara.

Pe drum

Pe drum

Ne tragem sufletul si realizam ca suntem abia la jumatatea drumului. Scopul nostru era sa ajungem pana seara in campingul rezervat langa Marti Marina, care este cumva in apropiere de Marmaris.

Izmir

Izmir

Dupa alti n-spe mii de kilometrii facuti, trecem prin traficul din Izmir cu brio si ajungem pe la 11 noaptea in locatie, unde incepem sa ne destindem treptat ajutati de niste Efes rece. Incep sa ne doara mainile de atata turca vorbita. Ardem niste Captain Morgan la foc mocnit in asteptarea petrecaretilor, a celor care au venit cu avioane. Se face ora 2 dimineata si in sfarsit apar microbuzele. Ne reunim, ne pupam, ne bem, ne imbratisam, povestim scurt si o taiem la somn ca doar stim ce vacanta ne asteapta.

Sambata, 13 Sep 2014

Pe o caldura placuta, ne luam la revedere de la gazdele noastre de-o noapte si ne ducem spre Marti Marina, una dintre cele mai cochete marine in care am pus piciorul vreodata. O marina posh, cu toate si de toate. Skipperii se apuca de check-in pe o caldura fosta placuta actual deranjanta. Rezolvam cu actele si cumparaturile.

Nar

Nar, casa noastra pentru o saptamana

Multumita experientei acumulate, Rozzo si Luci au fost operativi si au rezolvat totul in timp util. Mikiduta ma ajuta cu organizarea in barca, fetele se ocupa cu impartirea si depozitarea proviziilor. Facem un briefing ca la carte, la care asista si oameni din alte crew-uri si ne distram pe seama autoritatii mele. Nu mai rezistam caldurii si, in asteptarea intarziatilor, sarim in apa, direct in marina. Pentru cei care nu stiu, Turcia nu permite deversarile de orice fel in interiorul marinelor, astfel ca, oriunde ancorezi, fie in marina sau in golfuri, barcile au obligativitatea sa fie cu tank-urile active; pe scurt, poti face baie ORIUNDE, inclusiv in marine, fara surprize cu snickers sau apa sfintita. Desigur, unul dintre „Fratii Pedala” o intinde primul: Wulkie lasa mooringu’ si fuge pe langa coasta pana la prima locatie de ancorare. Prima seara si prima ancora in liniste si pustietate: de vis! Ajungem si noi, facem sandwich, prindem pupa de stanci, mai prajim un Captain Morgan, mancam ceva la lumina frontalei si incingem chiar un mic party (nu stiu de unde mai avem energie dupa o zi atat de plina). Apa este atat de calda incat lumea nu tine cont ca-i 3 noaptea si toti sar sa se racoreasca. Ce sa mai, se anunta o saptamana dah visss.

Duminica, 14 Sep 2014

Dimineata ne trezim intr-un peisaj cum numai pe coasta turca gasesti. Apa este oglinda iar lumea isi serveste micul dejun din apa. Soare, cald, placut, o nebunie. Cu greu ne desprindem de golful din Selimiye si iesim spre urmatoarea noastra oprire Dirsek Buku.

Asa cum si trebuia: prima zi de sailing, prima zi de vele. Cum iesim din umbra coastei avem constant 13-14: ce putea sa faca barca lu’ Perju altceva decat sa scoata tot! Rozzo, Luci si Titi se activeaza si, cat ai zice peste, bandam, avem vant din spatele traversului si ne-am dus! Hori, Wulkie, Baloo si Andu urmeaza, baga vele si ne relaxam pana la destinatia noastra finala pentru ziua asta: un golf protejat unde urma o crosetare de pupe cu prove cu ancore si mooringuri :) . Ne prindem fedeles intr-o combinatie de springuri ce merita tinuta minte pentru complicaciuni ulterioare! Cei din locatie ne asigura mancare proaspata, apa, de toate mai putin curent. Lumea se relaxeaza cu o baie, mancare, voie buna si multa, multa odihna!

Dirsek Buku

Dirsek Buku

Luni, 15 Sep 2014

Dimineata ne trezim, desigur, cu o baie si avem parte de o surpriza nemaipomenita. Luci si Popix au copt o idee faina de tot: toti skipperii FS primesc un pavilion propriu! Emotionant si placut, deosebit.

Skipperii

Skipperii

Des-crosetam lucrul manual de ieri, iesim usor cu pupa, facem un 360 si dusi am fost spre inca o zi de sailing serios, de data asta spre Datca! Traversam N/V, cu vant din fata traversului, exercitiu de volte, luam o pauza pe la pranz undeva intr-o umbra si bagam ceva pe sub nas, terminam de mancat si continuam spre Datca. De data asta bagam putin motor sa ajungem in timp util, marina din Datca fiind stiuta ca aglomerata in perioada asta. O gramada de barci ne asteapta la ancora in rada marinei.

Datca

Spre Datca

Statii, telefoane si fixeri, cum, necum, reusim sa ne facem loc in marina aglomerata. Facem din nou o inginerie si ajungem sa intram cu prova intre doua pescaresti, cu un mooring obosit prins de pupa si un fender de protectie in prova, plus o improvizatie de scara. Ce sa mai, improvizatie in toata regula. Rasplata: apa, curent, gunoi dus :)

Aranjam un autocar sa ne duca pana in orasul vechi. Eu si cu sotia-mea-mama-copiilor-nostri-Mikiduta reusim in sfarsit sa avem putin timp numai pentru noi, sa ne plimbam ca doi porumbei, sa ne tragem sufletul, sa simtim si noi putin ca e concediu.

Ajungem sa mancam un Lahmacun… de fapt nu mai ajungem pentru ca ne uitam la ceas: suntem in intarziere la autocarul care trebuie sa ne duca in orasul vechi… asa ca luam lahmacun-ul la pachet si fuga sprint… un autocar intreg ne astepta pe noi doi, intarziatii… desigur, cu oblojeli si caterinca grupa mare, dar ne-o meritam.

Tabara de noapte FunSailing

Tabara de noapte FunSailing

Orasul vechi e foarte fain, o plimbare nocturna pe cinste, fotografii, suveniruri si desigur, bere si ceai.

Datca - Orasul vechi

Datca – Orasul vechi

Relaxare

Relaxare

Ajungem inapoi in marina, organizam o masa copioasa pe o terasa, mancam, bem, desfundam un dus (multumesc Titi pentru ajutor), nu mai are nimeni chef de party, ne retragem care cum pe la barcile lor… si petrecem pe silent disco la un pahar de vorba si o muzica in surdina.

Marti, 16 Sep 2014

Ei bine, pornim spre inca un highlight al saptamanii noastre, o veche amintire ce urma sa fie reimprospatata: Symi. Desigur, dam pe vele, nu uitam sa golim si vidanja, schimbam si tarile, arboram Grecia, parasim Turcia si deja incepem sa facem planurile pentru Symi.

Symi

Symi

Ajungem chiar devreme, prindem locuri in marina si facem o ancorare ca la carte cu Rozzo. Crew-ul abandoneaza barca pentru inghetata, apa, roaming pe telefon, welcome to the EU :) Skipperii se ocupa de formalitati, apelam la un fixer ca sa nu stam noi sa pierdem vremea aiurea.

Portul Symi

Portul Symi

Luam scootere si masini si dusi am fost. Am strabatut insula in lung si-n lat, baie peste tot! Relaxare, soare, mancare, pregatire pentru Party.

Explorand insula pe scooter

Explorand insula pe scooter

Dolce far niente

Dolce far niente

Prieteni noi

Prieteni noi

Cine oare avea sa stie ca urmeaza unul din cele mai rasunatoare party-uri FunSailing! Am luat cu asalt un bar in care mai fusesem si cu 4 ani inainte, ni s-au alaturat si alti compatrioti veniti cu Balasiu si am facut un bastion de rezistenta roman in Symi! Un party tinut de Andu (zis cu ocazia asta Pagal) si Perju … ce a bubuit insula pana devreme spre dimineata!

Miercuri, 17 Sep 2014

Zi de relax si refacere. Amin. Plecam repede si din timp ca trebuie sa ajungem din nou in Turcia, sa mergem la Coban Ali. Ne oprim pentru micul dejun si o baie la plaja retrasa si accesibila numai din mare: St. George.

Golful St. George

Golful St. George

Proba de indemanare si anduranta

Proba de indemanare si anduranta

Foto session, apa cristalina, soare, o nebunie. Ridicam ancorele si pregatim traversarea spre Coban Ali. Desigur, vant, vele, totul sus… blana! Vant din spatele traversului… ajungem pe coltul coastei… masina de spalat! Arboram din nou Turcia, parasim Grecia, adio telefoane moka spre casa. Si, pe un vant napraznic, strangem totul si ne bagam in golful Bozukkale, unde Coban Ali ne asteapta pentru o revedere dupa 4 ani.

Coban Ali / Golful Bozukkale

Coban Ali / Golful Bozukkale

Mooring beton, ne prindem fedeles, bate un vant de-ti suiera urechile si iti flutura slipii. Nu se astepta nimeni la un astfel de vant acolo. Sufla necontenit si constant 14-18. Organizam o masa cum numai la Coban Ali gasesti pe lumea asta, facem un foc de tabara, incingem niste rom, petrecem in liniste. Ne retragem la o sueta cu vantul si somn de voie.

Coban Ali / Golful Bozukkale

Coban Ali / Golful Bozukkale

Joi, 18 Sep 2014

Vantul nu ne da pace deloc. Ne gandeam sa mai ramanem la Coban Ali numai ca, din cauza vantului, locul idilic pe care il stiam era transformat intr-un vaj continuu. Facem fotografii de grup si schimb de retete – Adriana si Ioana ii fac o surpriza lui Ali si ii prepara o tava cu Tiramisu :)

FunSailing People

FunSailing People

Dupa saluturi indelungi, strangeri de mana si imbratisari asortate cu promisiuni de revenire, lasam mooringul si o intindem pe acelasi vant pe care am si venit.

Coban Ali si Skipperii

Coban Ali si Skipperii

Ne orientam spre urmatoarea oprire, ceva mai aproape de Marti Marina, mai precis Sogut Koyu. Ajungem la un jetty, din nou mooring, din nou vant napraznic. Locatia este foarte linistita, cu un mic santier naval parasit. Iarasi gasesc timp sa imi iau sotia la o plimbare si avem parte de cea mai gustoasa rodie mancata vreodata, culeasa din gradina unui nenea :) Mancam bine, lumea e cam obosita dar tot in stare de un mic party, asa, ca de ultima seara! Curent avem, boxe avem, Andu avem, M People avem: PARTY!

Sogut Koyu

Sogut Koyu

Vineri, 19 Sep 2014

Cum cei de la marina nu ne-au lasat sa aducem barcile dimineata, suntem nevoiti ca ultima noapte sa o petrecem in marina. Plecam din Sogut spre Marti Marina. Sailing puternic pana la capat! dupa o iesire din umbra care ne-a prins neadaptati: trebuia sa intram mai rifuiti… am reusit sa spargem ceva borcane :) sa spalam ceva asternuturi, dar experienta a fost una buna, mai ales ca a fost invatata :) Mergem pe vele pana in apropierea marinei, parca tragem cu dintii de ultimele rafale de vant stiind ca pana in Thailanda nu o sa mai pupam barca… Ajungem in marina, ne bucuram din nou de luxul Marti Marina cu dusuri fierbinti, sandwich-uri, mancare buna, bere rece, muzica in surdina, high life ce sa mai.

Marti Marina

Marti Marina

Toata lumea sta la taclale, mai petrecem timp cu prieteni cu care stim ca ne vom revedea abia peste un an, pretuim fiecare moment petrecut impreuna. Impartim feedback-uri, impresii, sugestii. Simtim ca a fost una dintre cele mai reusite iesiri pentru 2014. Simtim ca ziua de maine ne aduce din nou sosea, kilometri si oboseala. Incet-incet si cu greu plecam spre somn, mai mult indemnati de presiunea zilei urmatoare.

Marti Marina

Marti Marina

Marti Marina Pool Bar

Marti Marina Pool Bar

Sambata, 20 Sep 2014

Checkout completed. Fara probleme, fara extras, fara damage. O saptamana curata cum s-ar spune. Un crew fericit isi ia la revedere de la restul barcilor, pleaca cu un sac de bere (Pascane, sa-ti dea Barbosu’ sanatate si 1000 de ani) si ii dam talpa spre Romania. Ne asteapta o zi intreaga de condus. Ne mai oprim pe ici pe colo sa mancam. Facem in asa fel incat cina sa o luam acolo, langa Canakkale, unde am luat micul dejun.

Canakkale

Restaurant in Canakkale

Mancam copios, fabulos, nemaipomenit! Trecem parleazu’ cu ferry-ul, mai bem un ultim ceai si eu deja ma trezesc in Bulgaria unde, ce sa vezi, ploaie si vreme urata… un grand finale… obositor.

Am ajuns acasa dimineata pe la 8, Rares ne-a intampinat cu bratele deschise… masina de spalat alba a fost eliberata, crew-ul s-a raspandit care-ncotro. A trecut asa de repede… puff si s-a dus. Dar ce pofta ne-a facut pentru urmatoarea tura impreuna!

Dodecanese_FunSailing_Funturkstic_1

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.

Copyright media:

LN, Desene cu lumina, video – Cristi Giuran , NAR Crew

Ce parere ai?